Începând din secolul al XVI-lea, în Satu Mare, au existat biblioteci şcolare, biblioteci confesionale, cele înfiinţate de bresle şi asociaţii profesionale.
În anul 1859, profesorul de limba şi literatura română de la Liceul romano-catolic, Petru Bran, o dată cu înfiinţarea catedrei de limba română, a pus şi bazele unei “modeste biblioteci” care “s-a conservat într-o sală mică” şi servea şi ca sală de predare până în anul 1875.
Vasile Scurtu în cartea intitulată “Petru Bran – un luptător al trecutului românesc din Satu Mare”, apărută în anul 1939, precizează: “Sub aripile părinteşti a lui Bran elevii şi-au comandat cărţi româneşti […]. Astfel s-a pus bazele unei biblioteci româneşti”.
Tot în cartea sus amintită este redat un proces verbal în care sunt amintite câteva din titlurile cărţilor existente în bibliotecă, pentru care “se purta o grijă mare, pentru a cărei aranjare s-a instituit o comisie specială”.
Documentele vremii ne precizează şi numele unuia dintre elevii care se ocupa de mica bibliotecă încropită cu entuziasm de dăruitul cărturar Petru Bran, Antoniu Covaciu.
Acesta a ajuns preot greco-catolic după ce şi-a desăvârşit studiile teologice la Viena; tradiţia familiei aminteşte faptul că în capitala imperială a legat o frumoasă prietenie cu cel care avea să devină “Luceafărul” poeziei române.
În numărul 24 al ziarului “Concordia” din anul 1864, în articolul “Limba română în Satu Mare”, Petru Bran propune “a aduna cărţi româneşti pentru bibliotecă”.
Monografia judeţului Satu Mare realizată de un colectiv de autori sub îndrumarea dr. Borovszky Samu semnalează despre germenele constituirii unei biblioteci publice în Satu Mare încă de la sfârşitul anului 1891, când se înfiinţează Cercul “Kölcsey”.
Din donaţii publice şi din achiziţii au fost organizate biblioteca şi muzeul.
În data de 1 iunie 1905 a fost inaugurat Muzeul Cercului “Kölcsey”, fapt care este consemnat şi de Aristide Ştefănescu în “Ghidul muzeelor”, apărut în 1984. Biblioteca avea un fond de carte de câteva mii de volume.
