2020 se apropie de final. Un final mult așteptat. “Numa’ să treacă anul ăsta odată!” – văd speranțe agățate de 2021, vise reprogramate, și setea de a recupera timpul pierdut în izolarea din 2020.
2021 stă sub semnul eliberării (cel puțin parțială) de pandemie. Se întrevede o primăvară a renașterii în care ne vom putea în sfârșit întâlni prietenii, un line-up incitant la Electric Castle, terase pline, vacanțe cu low-cost-ul burdușit cu oameni și papornițe, o agendă culturală bogată în evenimente care să placă la toată lumea, turiști, îngrămădeală și un maiestuos Târg de Crăciun, cu sute de căsuțe cu căciulițe, cănițe, roți panoramice și alte brizbrizuri. La anu’ pe vremea asta vom respira ușurat că viața noastră a intrat din nou în făgașul normalității. Este asta însă ce ne dorim cu adevărat?
În 2020 am învățat că aglomerația nu e bună și că spațiul verde din jurul blocului este de neprețuit. Am învățat să ne bucurăm de copacul din fața geamului, am redescoperit că mersul cu bicicleta în oraș nu este o idee chiar atât de rea, mai ales pe timp de pandemie, și am concluzionat că trotuarele din orașul nostru nu sunt destul de late pentru a oferi cei 2 metri recomandați de distanțare fizică între două persoane. Am revăzut Piața Mică fără mașini și Piața Mare, fără bâlci. Am înțeles valoarea locurilor de joacă în defavoarea parcărilor. Și am învățat să prețuim mișcarea zilnică, pâinea coaptă în casă și Crăciunul în familie.
Mai mult decât normalitate, 2021 aduce cu sine alegerea. O dată cu noul an și cu încă o șansă la normalitate, ne aflăm acum în fața alegerii care ne va defini viitorul: o nouă normalitate pentru 2021, mai prietenoasă cu noi, cu natura, cu orașul și cu semenii noștri, sau una care să continue normalitatea lui 2019, sărind peste învățămintele trase din 2020.