Satul Apoş cu poveşti despre ţigle tradiţionale, cai şi cifra 14

Apoș (Appesdorf in germană sau Appesterf în săseşte), Satul Abatelui, este aproape necunoscut publicului larg, deşi stă ascuns din 1322, după un deal, în apropiere de Bârghiş, la doar 57 de km de Sibiu, 33 de Mediaş si 55 de Sighişoara.

Apoş e comoară ce trebuie cucerită şi primul test se dă cu drumul comunal (DC32) de 5 km ce duce în sat şi care îţi pune la încercare abilităţile de eschivă ca şi conducător auto. Nu ai această problemă, însă, dacă vii cu bicicleta. Al doilea test este legat de aparenţele înşelătoare, dar pentru asta suntem noi aici, să fim ajutoare de exploratori.

Aşadar, vei da peste un sat mic, cu 200 de oameni, pe care trebuie să-l descoperi cu mintea şi inima deschise. Aşa vei afla că sub aspectul caselor vechi îmbătrânite şi al bisericii evanghelice uitate în timp, bat două inimi puternice, ce transformă încet-încet Apoşul într-o comunitate ce renaşte: ţiglăria şi centrul ecvestru.

Ţigla tradiţională şi cărămida fac parte din moştenirea Transilvaniei şi vorbesc despre răbdare, pricepere, rigoare şi resurse naturale locale. Meşteşug, pe cale de dispariţie în toată România, ce nu poate fi transmis decât din generaţie în generaţie, ţiglăria se pierduse în zonă, tocmai când era mai mare nevoie de renovarea şi restaurarea frumoaselor case din satele săseşti şi nu numai.

Însă un proiect ambiţios al Asociaţiei Monumentum, început în 2013 şi finalizat în 2015, a dat o nouă speranţă pentru cele nu mai puţin de 14 tipuri diferite de forme de ţigle istorice transilvănene. Motivaţia a venit din curentul kitch al modernismului neînţeles, care pusese stăpânire pe renovările caselor tradiţionale, dar şi din dorinţa de a da un exemplu de „AŞA DA” la care oamenii să se poată raporta, un model şi un ajutor pentru reparaţii şi restaurări corecte.

Rezultatul a fost un cadou dăruit satului Apoş şi comunităţii sale prin singurul spaţiu din Colinele Transilvaniei în care se fabrică ţiglă manuală după reţete vechi, şi care include şi o expoziţie de ţigle istorice inscripţionate.

Principiul de bază al fabricării ţiglei manuale e simplu: se foloseşte un lut special, descoperit în zonă, se pune în forme, se descântă cu argilă, se usucă şi se coace. Secretele, însă, sunt straşnic păstrate şi îţi trebuie ani de lucru să afli doar o parte din ele – cel puţin 5, în funcţie de priceperea fiecăruia.

Tigla confecţionată manual este competitivă cu preţurile produselor industriale, avantajele ei fiind calitatea net superioară, dar şi faptul că îmbătrâneşte frumos. Dovada: producţia din 2015 de la Apoş - 60.000 de ţigle şi 30.000 de cărămizi, a fost epuizată rapid, cererea fiind foarte mare. De aceea, Apoş a devenit deja un exemplu inspiraţional pentru alte iniţiative care vor duce meşteşugul ţiglei mai departe în Colinele Transilvaniei.

Ei, şi dacă ai ajuns la ţiglărie, nu ai cum să nu observi minunatul Centrul ecvestru Villa Abatis, ce îşi ia numele de la denumirea în latină a satului Apoş. Un vis năstruşnic al lui Mihai din Agnita şi a unor tineri iubitori de cai, complexul construit în fosta casă parohială, cu ajutorul fondurilor europene, include un grajd şi un teren de antrenament, unde un număr tot mai mare de turiştii vin să vadă cei 14 cai găzduiţi aici.

Dacă eşti experimentat, poţi pleca în plimbări călare, dacă nu, poţi învăţa să călăreşti sub supravegherea atentă a Roxanei, instructor cu experienţă. Aici, poţi redescoperi viaţa tihnită, care curge după alt tempo, din trăsură sau călare: la pas lin, trap elegant ori în galop furtunos.

Povestea centrului e cel mai bine spusă de iniţiatorul ei pe site-ul centrului: „Am oprit mașina în mijlocul uliței, în fața turnului bisericii săsești. Uitat, dar încă impunător, stătea acolo din 1799. În spatele lui o pădure de pini se arcuia umbrind biserica, o abație cisterciană de la 1300. În fața lui, fosta casă parohială veghea încă demn, deși nu mai avea strălucirea de odinioară. Vandalizată, cu pereți scorojiți, cu acoperișul parțial spart și fără ferestre, mi-a atras privirea și m-a ținut locului până când un car cu doi cai m-a trezit brusc. În locul în care m-am oprit atunci mă opresc și acum uneori. Câteodată singur. Câteodată cu prieteni, încercând să-i fac să simtă și ei ce am simțit eu atunci, cum timpul s-a oprit în loc și încă se oprește, de fiecare dată. Odată ce am simțit că am găsit locul unde să-mi cresc caii și unde să aduc oamenii să îi vadă, nimic nu a mai fost imposibil. A fost și e în continuare extrem de greu, dar nimic nu mai e imposibil.”

Asociaţia Monumentum, Comuna Alţâna

Contact: +40 746 319 869

Centrul Villa Abbatis Apoş

Contact: +40784960247

Credite foto: Asociaţia Monumentum (website) şi Centrul Ecvestru Villa Abbatis (facebook)