Alma Vii – Poveste de toamnă din Colinele Transilvaniei

Ascuns între dealuri acoperite de păduri, la capătul unui drum de ţară, fix la jumatatea distanţei între Mediaş şi Agnita, satul Alma Vii se dezvăluie doar celor vrednici, amatori de natură şi multicultură la ea acasă.

Unul dintre puţinele sate libere pe pământul Coroanei Ungare medievale, Alma Vii e menţionată prima dată pe hârtie în 1289. Peisajul natural superb, cu biserica fortificată din deal, ce domină vizual şi parcă protejează gospodăriile armonios aranjate formează o imagine de poveste tihnită, „numa’ bună” de pus pe vederi.

O legendă legată de întemeiera satului vorbeşte despre o tânără fată numită Helma, care a fost fugărită din cauza unui fapt imoral de un grup de bărbați dintr-un sat vecin până un lac (azi secat), unde a fost împinsă în apă.

Bărbații, crezând că fata s-a înecat, s-au intors acasă. Însă fata a ieșit din apă și s-a ascuns în stuf câteva zile. Mai apoi, și-a construit o colibă în apropierea stufărişului unde a locuit tot restul vieţii, fiindu-i frică să se întoarcă în sat. Așa au fost puse bazele noului sat care a fost denumit dupa fată, Helma-Almen.

Acum, aici mai sunt 200 de case şi 390 de locuitori, într-o comuniune de etnii şi personalităţi diverse care păstrează încă multe din obiceiurile vieţii autentice de la ţară. La o plimbare la amiază prin Alma Vii te vei întâlni cu gâşte vorbăreţe, raţe ruşinoase, găini grăbite, câini adormiţi şi cu copiii curioşi. Dimineaţa şi seara, însă, străzile se animă de oameni pe jos, cu căruţa, cu tractorul, dar şi de ciurda satului, moment în care se deschid porţile caselor, se mai anunţă evenimente, se mai află poveşti şi ultimele ştiri.

Satul a fost celebru pentru podgoriile (numele actual vine de la Alma între Vii), dar azi e mai cunoscut în zonă pentru livezile sale, cultivate la marginea satului, la care se adaugă şi pomii fructiferi împrăştiaţi pe păşune, din a căror fructe se fac gemuri. Nu vei găsi un restaurant în Alma Vii, dar dacă te trăzneşte foamea, dna Maria Ganea te scoate din impas. Poate chiar cu o specialitate culinară săsească ce se face din varză și aluat de pâine în cuptor.

Satul atemporal, fără semnal la telefon, este în plin avânt de Phoenix, ce renaşte datorită unui proiect de revitalizare a „Satului de sine stătător” (Mihai Eminescu Trust), prin care: au fost restaurate vechea şcoală, faţadele unor casele vechi, au fost reparate podeţele din lemn, a fost pavat spaţiul public cu piatră de râu.

Magazinul sătesc a fost reamenajat cu un spaţiu pentru produse locale şi o cramă tradiţională, iar dispensarul a fost şi el renovat pentru a facilita activitatea unui medic în sat.

Peste 50 de locuitori au beneficiat de formare şi calificare în zidărie, dulgherie, agroturism sau cursuri de limba engleză. Au fost înfiinţate echipe de constructori locale, care au contribuit la amenajarea unui atelier de dulgherie şi a unuia de fierărie, dar şi a două case de oaspeţi. Însă cel mai important proiect al localnicilor proaspăt calificaţi a fost restaurarea incintei fortificate a bisericii evanghelice şi amenajarea unui  Centru de interpretare a culturii tradiționale, inaugurat în vara acestui an.

Şi dacă ţi se pare liniştea din sat prea apăsătoare, poţi mereu să o iei la pas sau cu bicicleta pe dealuri către satele apropiate: Metiş, Moşna, Zlagna, Richiş, Biertan sau Copşa Mare. Harta traseelor marcate din Colinele Transilvaniei îţi va fi de mare ajutor. Dacă nu o ai, o poţi procura din centrele de informare din Sighişoara, Richiş, Saschiz sau Sibiu.

Dacă încă mai eziţi să faci o vizită la Alma Vii, iată încă un motiv: pe 30 octombrie 2016, satul petrece la Sărbătoarea Recoltei, unde vei găsi bunătăţi locale şi poveşti surprinzătoare.

Credit foto: Mihai Eminescu Trust si Cristina Iliescu