Cetatea din Oradea - Adam freundlich

Oradea se poate mândri cu una din puținele cetăți în stil renascentist italian care a fost reabilită și poate fi vizitată.

La începutul Mileniului II Regele Ferdinand I punea bazele unei mănăstiri fortificate ce mai apoi urma să devină Cetatea din Oradea. Istoria sa este destul de zbuciumată dar cert este că până la mijlocul secolului XII a fost o cetate cu val de pământ iar mai apoi spre finele secolului XVI a s-a transformat în cetate circulară de piatră

Sub forma ei de astăzi – pentagonală, cu bastioane în colțuri și șanț de apă, a fost construită de arhitecți italieni în stil renascentist. Ca arhitectură cuprinde 5 bastioane și 12 corpuri de clădiri, fiecare bastion fiind denumit diferit. Așadar, există Bastionul Aurit, Bethlen, Ciunt, Crăișorul și nu în ultimul rând cel Roșu.

Șanțul cu apă din jurul Cetății era pe vremuri alimentat cu apă termală din pârâul Peța scriu unele surse, iar altele acordă acest rol Crișului Repede, varianta mai plauzibilă privind localizarea și debitul râului. Adâncimea inițială a șanțului a fost de 120 de pași iar circumferința cetății de 2500 de pași.

În urma perioadei de dominație Austriacă din secolul XVIII în interiorul cetății a fost ridicată o biserică Greco-Catolică dupa planurile arhitectului Lodovico Marini. Actualmente biserica este funcțională atât din punct de vedere reliogios cât și turistic.

După mai mulți ani în care Cetatea a stat nefolosită în stadiu de conservare, autoritățile locale au reușit reabilitarea sa. În acest fel Oradea se poate mândri cu una din puținele cetăți în stil renascentist italian care au fost renovate și pot fi vizitate.