Şerban Pavlu

Şerban Pavlu: „Între a nu face nimic şi a face o prostie, aleg a doua variantă”

La cea de-a IX-a ediția a Festivalului Serile Filmului Românesc, desfășurat în perioada 6-10 iunie,  l-am avut invitat pe Șerban Pavlu, actorul din Charleston, care ne-a povestit despre actorie în câteva răspunsuri la întrebări simple despre dorință, întâmplare și continuare.

V-aţi dorit dintotdeauna să fiţi actor?

Nici vorbă. Am decis să mă fac actor la sfârşitul liceului, când trebuia să iau o decizie în privinţa asta şi m-am uitat în jurul meu, m-am uitat la mine. De altfel, nici nu am vrut să mă fac actor, am vrut să mă fac regizor, e o întâmplare că m-am făcut actor. Nu am urmat un liceu de profil. Mergeam la teatru foarte des în liceu şi, mai bine zis, am început să merg din ce în ce mai des în perioada liceului. Era vorba mai ales despre teatru, teatrul m-a atras mai tare la momentul acela. Nu am visat să mă fac actor ca să joc în filme, nu am fost atras decât de teatru iniţial şi pe urmă prin teatru am ajuns să fiu actor şi în filme.

Cum se întamplă toate lucrurile importante din viaţa fiecăruia, 99% sunt întâmplări, coincidenţe, intersecţii. O prietenă de familie care era actriţă, căci ai mei nu sunt actori, n-au nicio legătură cu lumea artei, sunt mai degrabă consumatori de teatru, şi această prietenă, având în vedere că mă pregăteam, am anunţat că vreau să dau la teatru, maică-mea a zis „Trebuie să te vezi cu Irina, ea e în măsură să-ţi spună”. Şi ea m-a îndrumat, ar fi urmat să am 18 ani după admitere, cred, şi mi-a zis „E devreme pentru chestia asta, n-ai niciun fel de experienţă de viaţă, n-ai niciun fel de maturitate şi ai putea să faci actorie, după care, dacă nu-ţi convine, eşti suficient de tânăr să dai la regie sau să urmezi regia pur şi simplu fără să faci facultatea”. Într-un fel avea dreptate, nu ştiu dacă vârsta de 18 ani e cea mai potrivită pentru a face regie, a conduce alţi oameni. În fine, ideea e că s-a legat foarte mult chestia asta cu actoria şi am continuat să fac actorie.

Care este personajul interpretat în care v-aţi regăsit cel mai mult?

În totalitate nu te regăseşti niciodată. La teatru au fost multe personaje, în general din texte realiste. Îmi aduc aminte, apropo de emblema sub care se desfăşoară festivalul, figura domnului Rebengiuc, cu care am fost coleg, am debutat cu dânsul, de unul dintre rolurile în care m-am regăsit în multe privinţe, Biff din “Moartea unui comis voiajor”, unde am jucat chiar cu Victor Rebengiuc.

Ce sfat ați oferi tinerei generaţii de actori?

Să nu aştepte foarte mult de la meseria asta, pentru că oamenii intră de foarte multe ori cu nişte aşteptări enorme şi să ceară foarte mult de la ei înşişi. De fiecare dată când se simt daţi la o parte sau când nu primesc ceea ce îşi imaginează că ar trebui să primească, să ceară şi mai mult tot de la ei. Asta nu este o meserie pentru toată lumea, nu e o meserie fără de care nu am putea merge înainte pe planeta Pământ, e o chestie vocaţională făcută pentru cei care doresc foarte tare să o facă.

O nebunie din tinereţe?

Am multe. De exemplu, pe vremea mea, exista ceva ce se numea treapta a doua, era un examen care se dădea în clasa a 10-a. Eu, din păcate, am fost ultima generaţie care a prins treapta a doua şi prima care a prins BAC-ul la cinci materii. Şi la treapta a doua, de bucurie că am luat-o, era un examen dificil în liceul meu, nu era doar o formalitate, toată noaptea după afişarea rezultatelor m-am cocoţat pe Statuia Aviatorilor din Bucureşti, e o intersecţie destul de mare, împreună cu un prieten foarte bun şi acolo am consumat băuturi alcoolice nevăzuţi de nimeni. Am stat aşa, la poalele statuii. N-aş mai face acum chestia asta, dar atunci am făcut-o.

Realizat de Brînză Mălina Elena, PR                         

Șerban Pavlu este actor și 1997 a absolvit UNATC Ion Luca Caragiale, clasa prof. Alexandru Repan. A apărut în rolul lui Nicu în Terminus Paradis, dar și în cel al regizorului în Cea mai fericită fată din lume.

A jucat în filmele: