Hai să ne jucăm de-a pesta!

Avem pestă porcină, băieții responsabili cu panicarea populației ridicând dungile roșii peste aproape întreg sud-estul României. Neamurile de la țară mă telefonează, doar lucrez la revistă, vor să știe ce și cum să facă. Na, cu asta se ocupă, își cresc șeptelul ca să subziste – nu știu să semneze contracte cu statul, n-au prins nici măcar jumătate de job la buget, e singura lor cale de a mai prinde un nou tur de scrutin.

Ia zi, care-i treaba, vine și la noi nenorocirea aia africană?, mă agasează cu întrebările. Au prins-o pe aia cu telejurnalul care manipulează și caută în consecință informația cât mai caldă, cât mai nefiltrată. N-o să scriu aici replica pe care le-am servit-o, n-are rost, dar le-am povestit într-o seară de sâmbătă, când mă apucase talentul de narator, cum am trăit istoria gripei aviare, adolescent fiind pe atunci. Ne pregăteam atunci de aderarea la Uniunea Europeană și se igieniza intrarea în spațiul comunitar. Tragi-comedie, nu alta!

Mă întorceam cu familia din vacanță, fuseserăm câteva zile în Turcia ca să ne bronzăm țurloaiele și, taman când ne pregăteam să aterizăm la București, o duduie stewardesă ne-a întins niște formulare. Își adusese aminte femeia că revenim în țară dintr-o zonă afectată de răceala gât-golașei. Poftiți, completați și așteptăm foile la coborâre, este important, a nuanțat oficialul mijlocului de transport în care ne aflam. Întrebările din chestionar erau jucăușe, chiar ne dădeam coate, dar una dintre ele a fost dumnezeiască. Nu aveam smartphone pe atunci ca s-o propag în online: „Pe timpul șederii dumneavoastră în Turcia, v-ați jucat cu păsări moarte?” Cotcodac!

Ce-a făcut, cum, ce-i cu pesta porcină din 2018? E tot pe acolo, mai ales când vezi covoarele imbibate în nu-știu-ce trântite pe asfalt ca să nu ducem virusul pe roți în județele care nu s-au prins încă în hora Ignatului de vară.

 

Dan Moțoc