In the mood for love, prin perspectiva nevăzutului – II
Cele două personaje sunt prizoniere emoțiilor lor în aceeași măsură în care emoțiile lor sunt prizoniere dimensiunilor spațiale și temporale în care trăiesc. Recunoașterea acestor sentimente nu este înăbușită doar prin prisma judecății celorlalți, ci este negată de fiecare în parte ca urmare a conștientizării situației inadecvate.
Dubla reprimare, față de lume și față de sine, încadrează în mod tragic relația lor, surprinsă subtil pe toată durata filmului. Spectatorul are acces direct la trăirile personajelor doar puțin mai mult decât ar avea oricare alt personaj.
Emoțiile lor sunt prea puțin exprimate, însă ele sunt cât se poate de clar surprinse de cameră într-un mod aproape voyeuristic prin cadre lungi, fixate asupra fețelor expresive ale celor doi. Faptul că suntem spectatori neinvitați la suferința lor e subliniat de cadrele multiple în care accesul nostru în intimitatea lor are loc indirect, prin reflexia unor oglinzi. Astfel, o mică oglindă ne arată o baie îndepărtată unde cineva plânge în hohote ca imediat apoi s-o vedem pe dna. Chan înăuntrul ei printr-o altă reflexie.
Multe alte scene îi suprind pe cei doi în mod asemănător scriind împreună în interiorul camerei 2046. Filmul ne spune într-un mod subtil că nu ar trebui să fim acolo, că zâmbetele personajelor principale trebuie să râmână pierdute în acea cameră.
…(va urma)
