Toamna are parfum de școală

Este un freamat in jur. Este o agitatie generala, in magazine, pe strada, in librarii. Se transmite adeseori prin frunzele cazute pe betonul incins de la vara ce abia a trecut.
E o stare. Si o simtim inca de cand eram copii. Pentru fiecare dintre noi, inceputul de an scolar se resimte diferit. Este o emotie, uneori prea puternica de descris in cuvinte. Este sfiala aceea atunci cand pasesti pentru prima oara intr-o sala de clasa. Este inocenta pe care o ai in privire atunci cand ochii tai intalnesc prima oara ochii invatatorului. Este bucuria primei vacante. Si tristetea despartirii de colegi la absolvire. Pentru fiecare dintre noi, inceputul unui an scolar este presarat cu sperante, cu asteptari, ne dorim sa fim versiunea noastra cea mai buna si ne stabilim obiective de atins. Ne proiectam vise, pe care le indeplinim ulterior si astfel se transforma in realizari. Plecam la un drum, nestiind ce ne asteapta, plecam cu inima deschisa si cu un avant ce ne face „sa fim mari”, investim in drumul asta curaj si incredere, uneori ne poticnim de obstacole si invatam din greseli. E un drum care continua cu timpul, si in care ajungem sa avem cei mai buni camarazi, iar la final de drum ramanem doar cu amintiri si prietenii frumoase. Si treptat evoluam. Crestem. Parcurgem anumite etape primordiale in viata noastra si ne dam seama cine suntem cu adevarat. Atunci ajungem ca la inceput de an scolar, sa ne conturam viitorul, sa proiectam un drum la finalul caruia ne asteapta o cariera. Iar la un moment dat, dupa o lunga calatorie prin viata, privind retrospectiv, numim drumul asta destin. Iar atunci, la fiecare inceput de an scolar, chiar daca scolile sau liceele poate ca ne vor lasa reci, chiar daca profesorii nu ne vor mai da aceleasi emotii iar catalogul va deveni doar o amintire, vom resimti, mereu in suflet, emotia primului clopotel pentru ca toamna are parfum de scoala.
Inceputul unui an scolar nu se poate termina niciodata cu „Sfarsit” ci doar cu „Va urma...”