Văd în ultima perioadă această ofertă peste tot și nu o înțeleg. Ce-i drept, nici nu am cercetat prea mult subiectul pentru că sunt foarte mulți ani de când nu mai merg pe cantitatea cărților din bibliotecă ci pe calitatea acestora. De aici și faptul că nu îmi ocupă tot peretele din living ci doar o foarte mică parte (infimă ar spune unii!). Motivele sunt diverse: dau cadou multe dintre cărțile pe care le citesc după ce le termin, nu am timp atât de mult încât să citesc o carte pe zi sau pe săptămână, păstrez doar cele pe care știu că le voi reciti la un moment dat, tot ce am în biblioteca are o semnificație specială pentru mine și mesajul fiecăreia este important, actual și revin deseori la el.
Da, consider că o carte este extrem de valoroasă! Printul este și ar trebui să aibă o valoare extrem de mare în era tehnologiei și a informației pe suport digital. Cred că ar fi ideal să prețuim cărțile atât de mult încât să nu fim dispuși să plătim 10 lei pe un volum ci 100. Să nu ne umplem pereții de cărți doar pentru a le demonstra celorlalți că citim. Să facem cadou o carte bună unei persoane speciale dar doar după ce am citit-o ca să fim siguri că știm ce dăruim. Să susținem hârtia atât cât putem și cât de mult timp va fi posibil și să avem grijă de ceea ce punem în bibilotecă. Nu e important să se așeze praful peste 100 de cărți ci să avem timp să îl ștergem de pe 10 dar alese cu grijă pentru a putea să reziste anilor ce vor veni.
Așadar, hai să nu dăm 10 lei pe o carte decât dacă povestea e completă (nu ciuntită de editură ca să încapă în mai puține pagini) și vrem să cumpărăm cât mai multe pentru a le dărui celor care nu au avut norocul nostru din copilărie să citească în fiecare vară zeci de cărți din bibliotecile părinților, vecinilor și din cele publice.
