Lowball

Nu știu despre voi, dar eu nu sunt foarte ușor de convins. Ca în majoritatea cazurilor, pentru a avea succes, cererile și rugămințile celorlalți trebuie să fie formulate într-un anumit fel și în anumiți parametri contextuali. De aceea, nu de puține ori m-am regăsit în situația unor manipulări evidente, mascate sub forma unor tehnici interpersonale care, deși familiare, imposibil de combătut.  Ați cumpărat ceva, vreodată, la super discount? De câte ori ați plătit diferența, ulterior? ”Uite, pentru tine, fac o excepție. Îți scad 300 lei din prețul inițial, poți lua laptopul la un preț mai mic. ” Sună familiar? Lowball e acea tehnică ce presupune revelarea costurilor ascunse ale acțiunii după ce o decizie inițială (de acord, de achiziție, de sprijin) a fost deja anunțată. ”Haideți să semnăm contractul. A, am uitat să precizez că laptopul nu va funcționa fără un anumit tip de încărcător. Costă doar 300 lei”. Partea interesantă e că, deși noua informație face mai costisitor comportamentul în care ne-am angajat, rezistența la schimbare determină menținerea deciziei inițiale. Altfel spus, nu de puține ori ne găsim în situația în care ne convingem de corectitudinea ei, fără a suspecta manipularea. Cumpărăm laptopul, mașina, telefonul, ne menținem acordul, luăm creditul, chiar dacă ne costă mult mai mult decât ni s-a promis inițial. Prezența, implicațiile și consecințele lowball în viața cotidiană sunt multiple. Dacă reușim să o identificăm la timp, poate că multe dintre deciziile noastre inițiale ar fi reevaluate, iar costurile pe termen lung ar fi mult mai mici. Eu încă lucrez la asta. Voi?