Ție cine ți-a spus că ești normal? Sau cine ți-a dat asigurări, cine ți-a dat în scris sentința asta? A, tu crezi că ești normal pentru că faci ce face toată lumea. Mergi pe aceeași linie, nu te abați, nu privești în stânga, nu te uiți la dreapta decât dacă majoritatea face la fel. Când calci strâmb, ai o biserică de back-up: cu un bănuț, se știe, divinitatea iartă tot. Și moarte de om să fie, dacă o regreți dând bani să se mai facă niște turnulețe aurii mântuitoare de suflete… e loc acolo să se mântuiască și al tău. Tu crezi că ești normal pentru că normal e un cuvânt atât de safe. Pentru că opusul ar fi anormal, or asta te duce cu gândul la tot ce e mai rău. Între cele două noțiuni nu există nimic, așa crezi tu?
Te crezi normal pentru că la 30 de ani ai făcut creditul acela mâncător de suflet ca să poți declara că gata, ai un apartament pe numele tău. Te crezi normal pentru că, tot acum, ți-ai făcut rost de inel, ai cerut-o de nevastă și plănuiești un copil. Un copil pe care știi deja că îți va fi greu să-l crești, de vreme ce nici rata nu scade, ci dimpotrivă; de vreme ce nu știi cum se crește un copil, dar cu o palmă după cap o fi bine, cum făceau ai tăi, ce, tu n-ai ieșit tot om? Dar mămăița și cu mumă-ta ce-or zice dacă te văd om mare, cu „servici”, la casa ta, cu „femeia ta” – no, dacă ai înscris-o și pe ea tot pe numele tău, dar fără un urmaș? Trebuie să faci un copil, trebuie să te usuci puțin câte puțin cu fiecare zi, trebuie să îți porți normalitatea asta cu care stai mereu în gură ca pe o cruce, căci așa ți-au fost strămoșii, normali, iar tu nu ai cum să fii altfel, chiar dacă poate simți complet diferit.
Dar sentimentele, știm bine tot de la înaintașii noștri, sunt primele de reprimat ca să fii om demn în viață. Nu te căsători din dragoste, ci ia-l mai degrabă dacă-l suporți și-ți mai scapă și niște mâncare printre palme. Ia-l dacă ai acoperiș deasupra capului, nu contează că intră ploaia prin găuri. Fă-i copii – și de vreme ce tu îi faci, crește-i tot tu. El doar îi pune la punct din când în când. Cu toate acestea, bravo, aveți o familie normală, sunteți normali. Se aprinde girofarul pentru câștigători, începe muzica, iar căsătoriile între bărbați fiind interzise, laptele și mierea vor începe să curgă chiar și-n familia ta. „Normală”.
Anca Zaharia,
redactor-șef Zile și Nopți Brașov
Ilustrație: Diana Ioana Bobeș
