Recomandare de carte | „Ierbar”

Iată că Andrei Dósa, unul din cei mai buni poeţi tineri, debutează şi ca romancier, după patru cărţi de poezie foarte bune. Adevărul e că şi „Ierbar” (Polirom, 2018) poate fi considerat un poem în proză, pe modelul unor cărţi celebre ca „Suflete moarte”, „Moscova-Petuşki”, „De ce fierbe copilul în mămăligă” sau „Vara cînd mama a avut ochii verzi”.


„Ierbar” este un roman despre ratare în lumea artistică, despre dependenţă, droguri şi despre necesitatea scrisului şi a destăinuirii, cum deducem chiar de la începutul cărţii, care există pentru ca protagonistul (regizorul) să-şi poată accepta starea, „eşecul”. Avem mai multe personaje ratate în domeniile lor, aduse împreună de drogurile de care au nevoie pentru a merge mai departe sau a se afunda şi mai tare – Andrei Dósa scrie natural, firesc, fără ură sau simpatie faţă de personajele sale (& viciile lor): un regizor (dealerul-mecena al drogaţilor, „la limita între trafic şi dărnicie”), un scriitor, hackerul, filosoful, un artist al străzii…


Regizorul povesteşte despre cum s-a apropiat de film şi regie şi despre cum a cunoscut celelalte personaje, care-şi povestesc la rîndul lor soarta. Un roman care pare scris de un beatnic al zilelor noastre, un Kerouac trezit aici şi acum, dar care preferă călătoriile interioare.


Mihail Vakulovski 
scriitor, traducător din literatura rusă, 
fondatorul şi realizatorul revistei Tiuk! (www.tiuk.reea.net) 
şi al CenaKLUb-ului Tiuk