Dan Byron | Trei albume românești din octombrie

 

 

Luna Amară – Nord
O revenire a tandemului bipolar Nick-Mihnea, omogenizat însă de folosirea exclusivă a limbii române. Un pic de grunge, un pic de progressive, o încercare (nereușită, după părerea mea) de hip-hop, probleme existențiale, multă musculatură sonică și un album foarte bun făcut de o trupă cu multă experiență (aproape 20 de ani), care are încă drive-ul necesar să facă muzică bună.

Jurjak – Blues Berry
Primul caz pe care îl știu de cantautor român care preia bucăți din texte clasice și le modifică după cum îi e placul, le adaptează limbajului contemporan, ba chiar le face parte din estetica lui personală, amestecându-le cu un pic de blues și o picătură de muzică electronică, relaxat, cu un colț de zâmbet șugubăț sub pălărie și destul tupeu încât să preia o piesă Holograf din 1987 (de pe un album care mie îmi provoacă repulsie) și s-o facă să pară a lui.

Dimitri’s Bats – Mess
Generația nouă lansează și ea discuri demne de atenție, iar Dimitri’s Bats e o trupă care merită cu siguranță băgată în seamă. EP-ul Mess e de departe cea mai modernă chestie din articolul ăsta, se simte de la o poștă că oamenii au copilărit pe când exista deja internet iar audițiile cu contemporani erau la degetul mic. Niște electro, un pic de indie și mult groove, totul în engleză, fără frustrări aiurea, fără moșteniri autohtone sau tristețuri devenite ocazional muzici. I love it!