De ce nu e târziu niciodată sau când o motivaţie e chiar motivaţie

 

 

De ce nu e târziu niciodată sau când o motivaţie e chiar motivaţie! De regulă la prima oră a cursului nostru de actoriedefilm.ro noi ne cunoaştem unii cu alţii, aşa uşor, fără cuvinte mari ori declaraţii în plus, cam ca Băieţelul cu Vulpea din „Micul Prinţ” J dar cu întrebări gen: De când? De ce noi? Cum aşa? Chiar crezi? Se poate? Merită? şi cu răspunsuri de la noi şi de la ei care se vor întinde pe o perioadă de 6 luni. Sesiunea 2018-2019 care a început săptămâna asta, nu a fost o excepţie, aceleaşi întrebări şi răspunsuri într-o ordine aleatorie ori definită a prezentării fiecărui cursant în parte. Vine rândul unui tip pe la 50 de ani, cool aşa, alb în păr, cu o voce groasă şi cu un licăr în ochi. Prezentarea lui a fost destul de scurtă dar extrem de clară. Fiul lui de 16 ani a făcut cursul ăsta anul trecut şi şi-a dat seama că vrea şi el să-l facă, că preferă să facă ce-i place şi să o ia de la capăt când poate unii deja la vârsta asta primesc carnetul de pensionari. Mă uitam la bărbatul acesta şi mă gândeam că e posibil ca el să fie dezamăgit de curs ori nu dar asta nu contează. Contează acel licăr din ochii lui dat de fiul său şi că în momentul când unii se pregatesc să se culce alţii se dau cu apă rece pe faţă. Iar vorba aia cu, ce a fost mai întâi, oul sau găina, acum nu mai are noimă ;)