MIhail Vakulovski | Ca la film

La Casa Studenţilor, unde mă duc la Cinematecă, povesteşte Cătălin, la veceul bărbaţilor becul e tot timpul ars, nu e – absolut niciodată – nici hîrtie igienică, nici săpun, şi pute îngrozitor, aşa că o dată m-am dus la veceu la femei. Ştii, zice Cătălin, ăia arată numai filme de artă, super filme pe care altundeva nu ai unde să le vezi, acolo am văzut cele mai bune filme din istoria cinematografiei. De fapt, în doi ani am văzut mai multe filme bune decît vizionasem toată viaţa, înainte să descopăr Cinemateca. Cînd să ies de la veceu, tocmai intra o jandarmeriţă, ştii, una din aia ca-n filme – frumoasă foc, înaltă, suplă, picioare lungi, ţîţe beton, am rămas mut. Dar m-a luat cam tare, „ce cauţi în veceul fetelor, gen?” I-am spus, timid, că la veceul bărbaţilor becul e tot timpul ars, nu e nici hîrtie igienică, nici săpun. „Cum adică!” a ordonat ea, m-a luat de-o mînecă şi m-a tras în veceul pentru bărbaţi. A aprins lumina – becul s-a aprins, mi-a arătat săpunul şi mi-a pus în mîini hîrtia igienică…

Cînd am ajuns următoarea dată la Cinematecă, am intrat mai întîi pe la veceu, la bărbaţi de data asta. Becul era ars, nu era nici hîrtie igienică, nici săpun…

Mihail Vakulovskiscriitor, traducător din literatura rusă, 
fondatorul şi realizatorul revistei Tiuk! (www.tiuk.reea.net)
şi al CenaKLUb-ului Tiuk.