Interviu cu brașoveanul Ciprian Țuțu - dirijorul Corului Academic Radio din București: “Muzica te copleșește și înalță, când îi depășești elementele tehnice, aride“

Ciprian Țuțu
Vârstă 39 ani

Dacă ar fi să ne rezumăm la câteva cuvinte, ce face un dirijor?
„Dirijorul este muzicianul pe care îl vedem în concert stând cu spatele la public, dar cu fața îndreptată spre instrumentul său – ansamblul vocal sau instrumental pe care acesta îl coordonează. Meseria de dirijor este una relativ recentă, apărută abia în secolul al XIX-lea, când se impunea prezența unui muzician care să poată coordona ansamblurile din ce în ce mai numeroase, în interpretarea unor compoziții tot mai complexe. Conform DEX, dirijorul este persoana care urmărește redarea precisă și expresivă a partiturii muzicale. Dirijorul se exprimă prin gesturi (în principal ale mâinilor, dar expresia feței și a întregului corp potențează comunicarea cu ansamblul său). Însă, gestul dirijoral trebuie tratat ca un mijloc și nu ca scop în sine. Pe de-o parte, dirijorul este cel care unește diversitatea, ghidând muzicienii din fața sa din punct de vedere ritmic, tehnic și expresiv. Pe de altă parte, el este liderul absolut care se impune în fața ansamblului (corespondențele terminologice din alte limbi sunt relevatoare în acest sens: chef în franceză, dirigent în germană, conductor în engleză)“.

Care sunt principalele trei lucruri pe care le-ați învățat de când ați devenit dirijor?

Disciplina de lucru este vitală pentru dirijor. Și nu mă refer la conduita comportamentală (care își are, desigur, importanța ei), ci la o planificare a activității, o strategie de lucru ce trebuie urmărită cu rigoare. Până la a ajunge pe podiumul de concert, dirijorul trebuie să aloce timp și energie pentru studiul individual, cu partitura în față. Apoi, procesul de pregătire și elaborare din timpul repetițiilor, când dirijorul își impune propria viziune asupra interpretării partiturii muzicale, este deosebit de important. În repetiții se decid tempourile, dinamica, expresia, se corectează problemele de intonație, se fac echilibrele între partide, etc. Abia a treia etapă este ceea ce se vede pe scenă: reprezentația din ziua concertului. Ce ascultă publicul este de fapt oglinda proceselor de lucru anterioare. Dirijorul finlandez Mikko Frank, afirma: „Munca mea sunt repetițiile. Când se termină ultima repetiție, munca mea s-a terminat și ea.”
Relaționarea socială reprezintă o componentă importantă în dirijat. „Compoziția este o activitate solitară, în timp ce dirijatul este o practică eminamente socială”, afirma dirijorul scandinav Esa-Pekka Salonen. A fost o vreme când dirijorul-dictator era la modă (vezi Toscanini sau Mravinski). Însă, dirijorul modern se dorește a fi, mai înainte de toate, sociabil. Cu atât mai mult se aplică principiul în cazul muzicii corale, un domeniu mai personal, în care se operează cu vocea umană – cel mai intim și fascinant instrument muzical. Membrii ansamblului coral pe care îl conduce, trebuie să simtă la dirijorul lor, o dragoste profundă pentru muzică, un spirit de devoțiune și respect pentru oamenii cu care lucrează și pentru muzica pe care o reprezintă; o dragoste sinceră, dezinteresată“.
„Al treilea aspect pe care l-aș aduce în discuție este moralitatea. Sigur că educația pe care am primit-o în familie și la școală a fost întemeiată pe principii de moralitate și onoare. Însă, ca dirijor, portretul moral pe care trebuie să ți-l configurezi și să ți-l întreții imaculat înseamnă suma unor trăsături ca demnitatea, cinstea, corectitudinea, loialitatea, modestia, generozitatea față de cei cu care lucrezi“.

Ce simte un dirijor în timpul actului muzical? Cât de intensă este starea?
„Muzica este și știință, și artă. Ea se poate explica prin elemente tehnice, aride, dar dacă reușești să depășești acest nivel, intrând într-o transă, într-o stare de grație care te copleșește și te înalță, atunci poți spune că te-ai apropiat de ideal. Muzica reprezintă pentru mine o pasiune, dar în același timp și o meserie. Este ca un drog, un lucru fără de care nu pot trăi și pe care îl fac întotdeauna cu bucurie, dar și cu responsabilitate. Scopul ar fi ratat dacă aș considera muzica, cu vanitate și egocentrism, ca fiind exclusiv mijlocul de comunicare al propriilor mele stări și trăiri interioare. Însă ea este instrumentul prin care pot transmite un mesaj dincolo de granița propriei personalități, este cea care ne învață să fim mai buni cu cei din jur, ne face mai responsabili, ne îmbogățește spiritual și nu în ultimul rând, cred că ne face mai înțelepți. Așadar să slujim muzica, nu să ne slujim de muzică“.

Dacă lumea ar fi o partitură muzicală, cum ați aborda-o?
„Partitura muzicală cuprinde notațiile compozitorului încifrate pe foaia de hârtie. Folosind cheia potrivită, muzicianul interpret decodifică acele simboluri grafice, aducând muzica din stare latentă în stare vie, sonoră. Partitura are vocea ei proprie interioară pe care muzicianul este de dorit să o descopere, să o asculte și să o înțeleagă, pentru a o putea scoate la iveală. La fel și în viață: ar fi ideal ca fiecare dintre noi să ne ascultăm vocea interioară, să folosim cheia potrivită pentru a deschide ușa spre o existență plină de culoare și armonie, să descoperim, să cultivăm și să înmulțim talentul ce ni se dă și să nu-l îngropăm...“.

Dacă vreau să devin dirijor, ce calități trebuie să am?
„Am menționat deja o serie de calități de ordin moral pe care dirijorul ar trebui să le dețină. Aș mai adăuga câteva ingrediente care completează portretul unui dirijor: harul sau talentul, auzul muzical rafinat și simțul ritmic, inteligența și memoria muzicală, sensibilitatea, dragostea față de oameni și muzică și, poate cele mai importante elemente care întrețin acest foc interior neîntrerupt al dirijorului, pasiunea și puterea de muncă“.

Care sunt „ustensilele“ principale ale unui dirijor pe care le utilizează, pentru a desfășura actul artistic?
„În primul rând, un dirijor trebuie să cunoască foarte bine partitura muzicală, cu toate detaliile și subtilitățile pe care aceasta le poate conține. Lecturile suplimentare, audițiile comparative, experiențele anterioare... toate contribuie la înțelegerea partiturii și configurarea unui proiect mental dirijoral, capabil să redea esența spiritului acelui compozitor. Studiul partiturii reprezintă un proces de internalizare, un transfer de informație de la compozitor către mintea dirijorului. Apoi dirijorul va încerca să îi convingă, la repetiții, pe muzicienii din fața lui asupra modului de interpretare a partiturii, pentru ca, în final, cercul să se închidă; prin intermediul ansamblului pe care îl conduce, dirijorul prezintă proiectul său publicului ascultător, realizându-se astfel transferul de la compozitor la receptor. Aceasta este o descriere foarte concentrată a unui proces care de cele mai multe ori este de lungă durată și de mare intensitate. Altfel, dacă ar fi să prezentăm cinematografic ce face dirijorul, ce am spune? Acesta intră pe scenă, salută, nu vorbește nimic, se întoarce cu spatele la public, dă din mâini, se avântă, se domolește, transmițând energii de intensități diferite muzicienilor din fața sa, înalță, coboară, îi face pe toți părtași ai călătoriei sale muzicale.... aplauze... iese...“

Cum vă ajută în viața de zi cu zi, meseria de dirijor (deprinderi, cunoștințe, etc.)?
„Sunt condiții care se cer unui dirijor, dar care influențează întreaga existență a acestuia: disciplina, organizarea, rigoarea, capacitatea de sinteză, echilibrul, etc. Sunt atribute care mă ajută să gestionez toate activitățile în care sunt implicat: dirijor al Corului Academic Radio din București, conferențiar la Facultatea de Muzică din Brașov, profesor asociat la Universitatea de Muzică din București și membru în cvintetul vocal Anatoly. Însă mă bucur de sprijinul extraordinar al familiei, care mă înțelege și mă susține în toate proiectele mele. Și mă mai bucur de faptul că am avut șansa ca pasiunea mea să devină meseria mea. Este mare lucru să ai acest privilegiu, să nu te plictisești de ceea ce faci, să fii într-o permanentă explorare și cunoaștere de frumos“.

Ioana Mircea - Redactor-șef Zile și Nopți Brașov