26 Ianuarie/ Teatrul Național Vasile Alecsandri

Moartea unui comis-voiajor: Claudiu Goga: „Am ales acest text  pentru că oferă o partitură extraordinară pentru actori şi spune o poveste foarte actuală pentru ceea ce se întâmplă în România, dar şi în lume în acest moment.” Actorul Adi Carauleanu, societar al Teatrului Național ieșean, joacă rolul principal. Willy Loman, protagonistul piesei, este un comis-voiajor care, după o viață de căutare  a visului american, este concediat. Din acest punct, viața sa e dată peste cap: pierde respectul celor din jur, încrederea familiei, propria viață, în final. „Willy Loman a venit la mine pe ascuns, furișându-se, urmărindu-mă ciudat, analizându-mă și punându-și întrebări. Știa el ce știa. Omul Adi Carauleanu nu are nimic în comun cu acest personaj, exceptând iubirea totală, necondiționată pentru oameni. Înțelegând asta, s-a îndreptat spre actorul Adi Carauleanu. Să vedem ce a ieșit!” (Adi Carauleanu)

27 Ianuarie, 1 februarie/ Teatrul Național Vasile Alecsandri

Chirița în provinție - Coana Chirița este o persoană progresistă, iar intențiile ei sunt numai de salutat. Scrisoarea trebuie adusă pe șervet și talger și să fie „prezantată’’ frumos. Țăranii să facă bine să-și vadă de treabă, să-și păzească jițeii și Măriucile de junele obsedat Guliță. Dulcețurile să le facă cumnățica, oricine, ea nu! Că doar n-o să-și ardă fața ca gospodinile din târg. Ceaiul să bea în ,,luna lui iuli’’ cu „zahar” pe care îl iei frumușel din zaharniță cu cleștele. Nu cu „dejitili’’! Prânzul trebuie servit la orele 5 ca la Paris, totuși înainte de cinci ceasuri se poate „chili” câte un păhărel de rachiu așa, de curaj. Soțul trebuie să se îmbrace frumos, nemțește, nu ca lautarul  lui Barbu, ăla cu naiu’. Și multe alte obiceiuri „evropenești’’ care ne arată cât de înfiptă este în realitate  celebra noastră moldoveancă. Atât de mult că am putea lesne întocmi după spusele ei, un cod al bunelor maniere ale moldoveanului. 

28 Ianuarie/ Teatrul Național Vasile Alecsandri

Senzația mea e că piesa Memoria apei desacralizează mitul maternității pentru a-l resacraliza și restabili în final, dupa ce o judecată severă, sarcastică, nemiloasă și cinică se consumă în fața spectatorilor. Ființa judecată este mama, Vi, recent decedată, iar probele acuzării sunt însăși fiicele sale, trei surori - alte trei surori! - cu biografiile lor eșuate sau doar parțial ratate, pentru ale căror nereușite o consideră principală vinovată pe mama disparută.Cele trei surori sunt atât acuzatorii cât și dovezile acuzării. Mama nu a fost capabilă să le educe cum trebuie, să le dea ce și-au dorit, să le înțeleagă sau să le iubească suficient. Speranța îndreptățită de acest text e aceea a unui spectacol axat pe relațiile familiale, care spulberă clișeele dulcege ale filmelor „de familie” și ale comediei clasice, reinventând subiectul în modul cel mai viu și mai contemporan cu putință. Irina Popescu Boieru

29 Ianuarie, 5 Februarie/ Teatrul Național Vasile Alecsandri

Ana de hârtie -  Crista Bilciu este regizor de teatru și scriitoare. A făcut câteva spectacole în teatrele din țară și peste 30 de spectacole independente în București, printre care spectacole de poezie contemporană în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii Române și spectacolul-instalație Nostalgia 53, după Mircea Cărtărescu. A fondat compania Teatrul de Foc, o trupă de teatru-laborator care face teatru experimental.

4 Februarie/ Teatrul Național Vasile Alecsandri

„Povestea păsării fără cuib” se joacă în Sala Uzina cu Teatru de la ora 19:30. Ada Lupu: „Povestea păsării fără cuib este de fapt povestea trecerii unui spirit feminin prin toate vârstele reale și emoționale. O încercare de maturizare incompletă, marcată de căutarea obsesivă a tatălui ca pretext pentru regăsirea profundă a mamei. Viața unei femei, percepută din perspectiva  propriului suflet,  rămas la vârsta copilăriei.Inocența, deopotrivă distructivă și salvatoare, propria imaginație ca opțiune de existență. Absențele care influențează o viață  (poate)  mai mult decât prezențele, atunci când tot ce ni se-ntâmplă contează, dar frământările cele mai subtile se nasc din idealuri personale pe care nu le trăim.”

5 Februarie/ Teatrul Național Vasile Alecsandri

„Interviul” - „Această piesă are mai multe subdenumiri, poate de aceea are şi mai multe substraturi. Alexandr Mardan a numit-o iniţial De-a pisica şi şoarecii sau Răpitoarele, felinele răpitoare. Eu am numit-o, mai paşnic, Interviul, aceasta nu pare să-i ştirbească din dramatism şi acuitate. Practic, pe tot parcursul spectacolului se petrece un interviu continuu, imuabil,care are un caracter flotant. Se schimbă personajele cu rolurile, cu unghiurile de vedere. E de fapt un interogatoriu, un rechizitoriu care ni se întâmplă la un anumit moment al vieţii noastre: suntem puşi în faţa unor întrebări fundamentale: ce e dragostea, ce e fidelitatea, ce e credinţa, ce este iubirea de aproape şi mai ales ce înseamnă Iertarea. Căci mierea Iertării este un mare har şi ne dă puteri de a ne trăi viaţa mai departe, păstrând verticalitatea şi demnitatea umană.” (Emil Gaju) Se joacă în Sala Studio Teofil Vilcu de la ora 18:00. Preț bilet: 32 de lei.