Gabriel Bota | Oamenii-Amintire

Văzându-l că moare, Matilda, o vânzătoare de papuci care niciodată nu i-a citit cărțile dar de care Heine s-a îndrăgostit, a spus doar atât: „Nu, Henri, n-o să-mi faci asta, fie-ți milă! Mi-am pierdut deja papagalul azi dimineață!”.


Să spunem că uneori nici măcar nu este important dacă cineva îți spune adevărul ci doar dacă alegi să crezi sau nu în ceea ce a spus. Și totuși, azi nu vorbim despre adevăr, care oricum ne scapă, ci despre amintiri, despre oameni, despre Oameni-amintiri.


Să facem o acoladă, să facem încadrarea în poveste. Săptămâna trecută am avut o întâlnire cu tineri: studenți, visători, la început de drum în viață. Le-am vorbit despre suprarealism și despre importanța oamenilor, a Celorlalți, în dezvoltarea lor. M-a frapat încă o dată un crez pe care generațiile tinere îl au, și anume: „eu (Eu doar Eu cu mine însumi, fără ajutor, și făcând orice e necesar să fie făcut) trebuie să ajung la cea mai bună variantă a mea!”. M-am oprit ca înțepat de albina citatelor motivaționale. Le-am explicat că niciodată nu ajungi la cea mai bună variantă a ta decât prin Celălalt, cel care te învață, cel care te îndrumă, cel care te cunoaște și te recunoaște, cel care îți dă substanță! Întotdeauna Celălalt. Și tinerii s-au uitat uimiți la mine și eu am rămas și mai uimit când mi-au spus în cor că niciodată nu le-a mai spus cineva așa ceva. Dar, partea faină e că mi-au dat crezare. Au ales că e o variantă care poate fi luată în considerare. Așa că vreau să mai întăresc puțin afirmația mea.


În primul rând: nu să fii diferit ci să nu fii identic. Asta înseamnă că trebuie să cunoști oamenii, să-i înțelegi, să fii în competiție, să fii mai bun decât Altcineva, deci mai bun decât tine însuți. Și acesta e momentul în care Celălalt devine o amintire, un Moment, o carte la care te reîntorci de fiecare dată când ai nevoie să-ți reîmprospătezi informațiile în minte.


N-aș suporta să trăiesc cu toate amintirile mele dar Oamenii-amintire pe care-i port cu mine n-aș vrea să-i pierd. Oamenii-amintire sunt toți cei care m-au înconjurat și mă înconjoară, sunt familia, prietenii, profesorii, colegii etc. Sunt toți cei care ne-au dat ceva. Și noi am primit chiar și fără să știm că am primit. Uneori chiar am furat. Idei, lucruri bune sau mai puțin bune, exemple de viață, mărturisiri, vise, împliniri, neîmpliniri, bucurii, nebunii, curaj, temeri, viziuni, alternative, realități, sfaturi, confirmări.


Despre Oamenii-amintire vorbești întotdeauna cu admirație. Oamenii-amintire sunt o parte din tine, ei sunt cea mai bună variantă a ta. Trebuie doar să nu-i alungi, trebuie doar să nu-i uiți, trebuie doar să ai curaj să recunoști că n-ai reușit de unul singur! Tu știi cine trăiește în tine, tu știi cine sunt Oamenii-tăi-amintire? Pentru că:


În al doilea rând: trebuie să ai curaj să faci perfect treaz ceea ce alții ar face doar beți!


Altfel spus:


Nu e nici o rușine în a fi doar ceea ce ești!


Altfel spus:


Totul se termină. Uneori însă, totul se termină doar atunci când alții decid că ești terminat!


 


Salutări!


Cu drag,


g