Alin Vaida | Ai grjiă ce îți dorești!

Salut! Voi vă mai aduceți aminte ce chestii vă doreați când erați mici/tineri? Mă refer la acea porțiune a vieții când încă ești aiurit, când ai mai mult curaj, când îți permiți să mai zici prostii. Cred că vârsta e între 5 și 18 ani. Apoi începe viața reală.


Recent, mi-am luat puțin timp să-mi aduc aminte. Dintre dorințele mele de atunci pot să le enumăr pe astea:


Vreau tatuaje. Cred că avem vreo 12 ani când am văzut un tatuaj pe spatele unei fete mai mari. Ca vârstă, zic . Am fost fascinat.


Vreau să am camioane de bere. Aveam 18 ani și nu știam mai bine.


Vreau să adopt un cățel. Am scris în clasa a IV-a o poveste cu un cățel adoptat de a plâns toată clasa.


Vreau un bar. Cred că toți băieții de pe Terra au zis asta măcar o dată în viață.


M-am oprit la acestea și mi-am dat seama că „tânărul Alin’’ trebuie să fie mândru de mine. Mama - mai puțin, dar ăsta e un alt subiect. Le iau în ordine:


Am ajuns la nouă tatuaje, unele destul de mari. E foarte tare! La început mi-era frică să recunosc, dar acum sunt chiar mândru de ele.


La partea cu camioanele de bere, nu e așa cool. Noi primim la festival multă bere de la sponsorii noștri, dar e nasol când nu reușești să o vinzi. Am avut munți de bere și nu mi-a plăcut.


La partea cu cățelul, am făcut-o anul trecut și cred că e cel mai bun lucru făcut în 2018. V-am scris într-un număr anterior de Honda.


Ultimul vis, însă, este, de departe, cel mai complex. Alături de încă trei prieteni, am deschis barul Vorbe în Piața Muzeului. Și e o surpriză cum nu mi-am imaginat. E ceva mult mai complex decât pare. Avem un bar micuț în comparație cu multe altele din oraș și lucrăm 20 de persoane la el, aproape zi de zi, ca să-l facem să funcționeze. Multă vreme am crezut că, dacă faci un festival, nu mai rămân multe lucruri mai grele de făcut. Ei bine, iată! Nu zic că e mai greu, însă e atât de diferit totul! Și surprizele sunt la tot pasul.


Luna viitoare facem șase luni și îmi place foarte tare. Pe lângă muncă, locul începe să poarte acele „cicatrice” care dau energia unui loc: majoritatea meselor au adunat povești aprinse, secrete interesante, declarații de dragoste, despărțiri și multe bancuri bune. Am văzut acolo oameni râzând, oameni care se bucură de mâncare, oameni care lasă grijile la ușă. A venit Poliția la noi de câteva ori și probabil va mai veni. Avem relații love&hate cu vecinii și avem un milion de idei pe care să le încercăm acolo... păcat că nu sunt zile suficiente în an.


Nu cred că știa băiatul de 15 ani din mine la ce se referă când a visat la un bar. Dar bine a făcut! Pentru că e fain și pentru că e greu.


Mai am un vis de îndeplinit: anul acesta începem să ne dăm cu motorul.


Până atunci, vă aștept pe toți la Vorbe să lăsați o poveste acolo!