D’ale oraşului: VIAŢA NOASTRĂ ÎN JUNKSPACE

Dacă vi se întâmplă frecvent să priviţi îngânduraţi la cele din jurul vostru, indiferent de momentul zilei şi de locul în care vă aflaţi în oraş... probabil cea mai interesantă explorare sonoră live a săptămânii va fi cea de sâmbătă 16 februarie (ora 21:00), de la Club Control. Mă refer la concertul Tempers. Electronica glacială a duo-ului newyorkez format din Jasmine Golestaneh şi Eddie Cooper încapsulează sensibilitatea - aparent accesibilă oricui - de sorginte pop definită de beat-urile dansabile într-un ambient sonor industrial  pigmentat cu tuşe gotice şi de slow disco, însă nu stranietatea concoctului muzical face produsul creativ mai incitant în ansamblul său ci viziunea din spatele acestuia. Noul disc Tempers a fost lansat în noiembrie 2018 sub titlul “Junkspace” şi îl are ca invitat pe celebrul arhitect olandez Rem Koolhaas, fondator al OMA (Office for Metropolitan Architecture), profesor la Harvard şi critic acerb al urbanismului contemporan.



Ce înseamnă de fapt Junkspace, concept creat de Koolhaas? Dacă ‘space-junk’ trimite la calitatea îndoielnică a condiţiei umane în raport cu întregul univers, ‘Junk-Space’ reprezintă conglomeratul de reziduuri, nu doar materiale, pe care umanitatea îl abandonează dezinteresată în permanenţă pe propria planetă. Ce este în realitate Junkspace? Spaţiul în care ne ducem viaţa de zi cu zi, doar că, probabil, cei mai mulți dintre noi nu conştientizăm că trăim într-un... ‘junk space’, al cărui identitate formală este dată doar de nume... în cazul nostru, Bucureşti. În eseul său “Junkspace” (considerat de mulţi drept cel mai important text despre arhitectura secolului 21), Koolhaas explică în detaliu modul în care arhitectura contemporană urbană fundamentată pe shopping mall-uri şi business center-uri ajunge să devalorizeze contextele arhitecturale prin transformarea ambientului nonreactiv într-un gigantic ‘junkspace’ în care nu mai sunt detectabile conexiuni între componente, regulile sunt completamente absente, iar tributul plătit obsesiei pentru producţie şi consum este privarea locuitorilor metropolei de orice şansă de evadare.


Tonalitatea constant epigramatică a scrierii aproape literare a lui Koolhaas, trecerea dintr-un citat în altul şi modul declarativ utilizat în enunţuri, îşi regăsesc oglinda sonoră în “Junkspace”-ul propus de Tempers, artişti a căror muzică întunecată, aproape sinistră prin falsa accesibilitate ce ambalează deliberat gravitatea mesajelor, indiferent că ascultăm “Hell Hotline”, “Love at the Mall” sau “Air Conditioner”, se constituie într-o elegie sardonică a ‘disneyificării’ urbanului şi nu într-un manifest sau un avertisment. Nu poţi preveni ceva ce s-a întâmplat deja. Nici în Bucureşti şi nici în alt junk-space.


Articol de Ioan Big, Publisher Zile şi Nopţi