BERLINALE 2019: Ce luăm cu noi, ce lăsăm în urmă

Cea de-a 69-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin a stat sub semnul a două evenimente principale. Primul și poate cel mai important a fost acela că Berlinale s-a alăturat oficial angajamentului semnat deja de alte evenimente importante – ”5050x2020”, angajament care înseamnă reprezentarea egalității de gen, atât în selecția oficială cât și în market. Așadar, prezența femeilor regizor în competiția oficială a fost una mult mai numeroasă și mult mai discutată – a scăzut sau nu nivelul artistic al competiției adăugând acest nou criteriu de selecție? În mod clar a crescut numărul filmelor care vorbesc despre ”women's empowerment”. Al doilea eveniment a avut loc în timp ce festivalul era în plină desfășurare – cel mai recent film al regizorului chinez Zhang Yimou, "One Second", a fost retras din competiţia de la Berlin pentru că nu a trecut de cenzura din China. Filmul trebuia să aibă premiera joi, iar anunțul a venit luni. 

Filmele Berlinalei. Cu ce rămânem în 2019? Ca în fiecare an, sunt filme care vor fi uitate odată cu încheierea festivalului și sunt filme despre care se va vorbi în tot restul anului – de exemplu, acum doi ani, filmul premiat cu Ursul de Argint a câștigat Oscarul pentru Cel mai bun film străin. În ordinea în care au intrat în programul din acest an, am ales câteva filme pe care să le urmărim de-a lungul timpului:

System Crasher, al regizoarei germane Nora Fingscheidt (36 de ani) a fost, până acum, cel mai aplaudat film din competiția oficială. Asta nu a schimbat părerea criticilor, care l-au notat cu o medie de 1,9 din 4. Un film violent, solid și greu, dar totodată extrem de puternic și emoționant, despre o fetiță de 9 ani cu grave probleme comportamentale, cu accese de violență, care nu se supune regulilor și a cărei reacții îi sperie pe cei din jurul ei – abandonată de familie, care este depășită de accesele de furie ale lui Benni, plasată în centre sociale sau familii temporare care renunță pe rând la ea, Benni este, în definitiv, un simplu copil care are nevoie de afecțiune și atenție.

Grâce à Dieu, cel mai recent film al regizorului-vedetă din competiția anului acesta, François Ozon. Bazat pe fapte reale, filmul spune povestea unui grup de bărbați care, în copilărie, au fost abuzați sexual de un preot. În același timp o investigație și un portret al unor personaje, filmul are multă informație și prea puțină emoție. Subiectul în sine este cu atât mai scandalizant cu cât filmul nu poate fi lansat până la anunțarea verdictului final în procesul care se află pe rol. 

Light of My Life, prezentat în secțiunea Panorama a Berlinalei. Scris, regizat, produs și jucat de Casey Affleck, filmul este o producție independentă, povestea unui tată care încearcă să-și ascundă fiica într-o societate utopică în care nu mai există femei.

The Golden Glove, cel mai recent film al regizorului Fatih Akin rămâne cu siguranță cel mai discutat film din competiția Berlinale 2019. Violent, depravant, misogin, amuzant și adorabil în același timp. Scris după un caz real al unui criminal în serie care a activat în Germania anilor ’70, cu o atmosferă ponosită a bodegilor vremii și a vieții prostituatelor, cu un umor negru tipic lui Fatih Akin. 

A Tale of Three Sisters, reprezentantul Turciei în competiția oficială, în regia lui Emin Alper. O poveste plină de candoare a unei familii dintr-un sat turcesc – un tată și trei surori a căror singur scop pare a fi evadarea spre oraș și dorința de a avea o altfel de viață.

God Exists, Her Name is Petrunija, regizat de macedoneanca Teona Strugar Mitevska este până acum, cel mai iubit film din competiție. Cu un personaj atașant și foarte bine jucat de Zorica Nusheva, cu o poveste insiprată dintr-o întâmplare reală care pentru noi, românii, nu aduce nimic nou dar pe care publicul de aici a primit-o cu amuzament și cu revoltă în același timp. În 2014, în Macedonia, în timpul Bobotezei, când preotul aruncă crucea în apă, o femeie sare și o recuperează. Bărbații prezenți la ceremonie protestează împotriva acestei întâmplări iar ea este somată să înapoieze crucea. O femeie simplă fără ambiții feministe, dar care știe că a fost o mai bună înotătoare și că a câștigat-o pe drept.

Corespondenţă de Monica Felea