În troleibuzul berlinez a intrat un refugiat pirpiriu cu cap de cîine care evident că n-a citit în viaţa lui nici măcar o carte, clar drogat sau sub influenţă alcoolică. S-a aşezat între două domnişoare. Mai întîi a încercat să le fure telefoanele (fetele au fost pe fază – şi-au ascuns imediat mobilele), apoi i-a smuls uneia sandvişu’ neînceput. Fetele s-au cărat. Cîinele s-a dus lîngă familia foarte tînără de nemţi cu un copilaş blonduţ. „Mama?”, a scrîşnit bălosu’, întinzîndu-şi ghearele spre copilaş. Mama şi-a luat copilul şi a plecat. „Papa?” Tînărul a fugit imediat după soţie şi copil. Am ieşit peste două staţii şi ăsta tot teroriza nemţii tineri, clefăind sandvişu’ şi mutîndu-se de la unii la alţii (n-a intervenit absolut nimeni, iar tramvaiul era plin de nemţi tineri şi puternici)… Cînd s-au întîmplat nenorocirile cu imigranţi de revelion prin Germania, cînd ăştia şi-au bătut joc de nemţoaice, ruşii spuneau că la ei aşa ceva ar fi absolut imposibil, că bărbatul rus îşi apără cu orice preţ femeia şi i-ar fi rupt în bătaie. Sunt convins că aşa s-ar întîmpla în tot spaţiul ex-sovietic (în tot Estul Europei, de fapt), dar n-aş fi crezut niciodată că nemţii „de rînd” nu au absolut nici o reacţie la faze atît de jegoase…
Mihail Vakulovski
