Lucruri pe care le știi doar dacă ești Scriitor de romane S.F. cu Ana-Maria Negrilă

Ana-Maria Negrilă, invitat special al Târgului de carte SF & Fantasy “Final Frontier” (13-14 aprilie, Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir), e doctor în literatură veche, scriitoare și traducătoare. A debutat în 1993 cu povestirea Fragile în Jurnalul SF, iar prozele sale au obținut numeroase premii la concursurile de profil. A publicat în Jurnalul SF, ArtPanorama, Haemus Revistë Evropiane, Argos, String etc.. A publicat mai multe romane și culegeri de povestiri: Orașul ascuns (2005), Împăratul gheţurilor (2006) pentru care a obținut premiul Vladimir Colin în 2008, și Lumile se prăbușesc (2015, ebook). În 2016, i-a apărut primul volum al seriei Stelarium, Regatul sufletelor pierdute (Crux Publishing, 2016), urmat, la câteva luni de volumul al doilea, Ascensiunea stelară, publicat la aceeași editură. În 2018, a apărut ediția  a doua a romanului Împăratul ghețurilor (Crux Publishing, 2018), iar în 2019 acesta va fi tradus și publicat în Ungaria. A publicat numeroase articole și studii științifice în reviste din țară și din străinătate pe subiecte diverse: literatură, limbaje de specialitate, social networking, Web 3.0, globalizare, discriminare, jocuri de război și altele (EgoPhobia, Apostrof,  Journal of Advanced Distributed Learning Technology, Journal of Research in Gender Studies etc.) A făcut parte din editorial advisory board la lucrarea Artificial Intelligence Technologies and the Evolution of Web 3.0 (ed. Issa, Tomayess ), editura IGI Global, Hershey, Pennsylvania (USA), 2015.

Ana-Maria a ales literatura S.F. pentru că i-au plăcut dintotdeauna misterele și a fost atrasă de  ideea că ar exista și altceva dincolo de realitatea noastră. „Am început prin a citi basme, dar destul de rapid am descoperit S.F.-ul, așa că am citit masiv S.F. (uneori citeam și două-trei cărți pe zi), iar curând, rămânând în pană de romane, am diversificat genurile, am trecut la cărți polițiste, istorice, apoi la romane realiste și tot așa; în căutare de noi titluri, am ajuns să descopăr scriitori din alte timpuri și alte zone geografice. Din păcate, a existat o vreme în care cărțile nu erau atât de ușor de procurat, așa că trebuia să depui ceva efort ca să găsești titluri noi. Nu știu dacă am ales neapărat să scriu literatură S.F., cât am vrut să scriu pur și simplu, iar faptul că m-am oprit mai mult în zona fantasticului a fost pur conjuncturală, o alegere pe care am făcut-o pentru că în anii ’90, când am debutat, SF-ul oferea o mulțime de posibilități de publicare, de participare la tot felul de activități, de deplasare la festivaluri etc.” Ea mai povestește că, deși a ajuns să fie cunoscută pentru S.F., S.F.-ul ei a ascuns, de fapt, o mulțime de sub-genuri: fantezie întunecată, cyperpunk, new weird, chiar și fantastic pur și simplu. „La un moment dat, am scris și un roman polițist, din care am preluat anumite fragmente când am definitivat Împăratul ghețurilor (2005, 2018). Singura redută literară personală pe care nu am cucerit-o încă, deși aș fi dorit, este cea a fanteziei istorice, cu toate că mă gândesc de câțiva ani la un roman. Simt însă că se apropie momentul să duc și acest proiect la îndeplinire.”

În urmă cu trei ani, Ana-Maria era de părere că nu se poate trăi din scris în România, dar această convingere s-a schimbat: „Eram după o perioadă în care avusesem alte priorități, deci nu mai eram la curent cu ce se întâmpla. De atunci am avut mai multe experiențe, am cunoscut oameni noi, m-am confruntat cu situații noi, așa că răspunsul este: da. Se poate trăi din scris, unii chiar trăiesc, alții, deși au o altă meserie, realizează venituri destul de mari și din scris.” Însă, Ana-Maria ne mai spune că pentru asta trebuie, ca în orice domeniu, să ai de oferit un produs care să se caute, un produs de calitate, și să cunoști oameni pregătiți care să fie gata să te ajute. „Totuși, nu aș abandona acum meseria pe care mi-am ales-o doar pentru a scrie. Îmi place ce fac, îmi place să citesc, să mă documentez, să ofer și altora din cunoștințele mele. Deci, când nu scriu, îi învăț pe studenți să scrie și să vorbească în limba engleză, să acumuleze cunoștințe diverse, să nu se limiteze spunând că un lucru nu le trebuie sau nu-i va ajuta niciodată.

Despre sursa de inspirație ne spune că: „Nu știu alții cum sunt, dar eu mă inspir de oriunde. M-a întrebat cineva dacă iau modelele de personaje din viața reală, și da, fac și acest lucru. S.F.-ul se bazează în special pe recuzită la fel ca alte genuri și sub-genuri. Deci nu mă limitez doar la S.F., citesc cu plăcere, indiferent dacă sunt eseuri, cărți polițiste, memorialistică, cărți istorice, S.F., fantastice sau de alt tip. Am citit și despre rezistența materialelor, despre nanoparticule, despre proiectele unor lifturi spațiale, despre propulsie, mi-am reîmprospătat cunoștințele de anatomie etc., tot ce era necesar pentru documentarea la cărțile pe care le scriam în momentul acela. Sigur că am scriitori preferați de SF, unii chiar foarte noi, Ted Chian, Alastair Reynolds (doar cu o parte din romane), Hannu Rajaniemi,  Liu Cixin, iar alții mai vechi, Philip K. Dick, Iain M. Banks și Frank Herbert. Seriale urmăresc mai rar, pentru că nu am foarte mult timp, totuși am văzut câteva: Altered Carbon, The Expanse și Love, Death & Robots, fiecare interesant în felul lui.”

Despre reprezentarea genului S.F. în literatura română, Ana-Maria e de părere că avem o mulțime de scriitori de S.F., deși mai mulți activează în alte sub-genuri ale fantasticului. „Sunt scriitori pe care i-am citit în anii ‘80, Mihail Grămescu, Rodica Bretin, Aurel Cărășel, Dănuț Ungureanu, dintre care unii continuă să scrie și să publice și în prezent. Alți scriitori au debutat odată cu mine, în anii ’90, printre care Liviu Radu, Dan Doboș, Sebastian A. Corn, Florin Pîtea, Ovidiu Vitan, Dănuț Ivănescu. Există scriitori foarte buni, de exemplu, de fantezie întunecată, cum ar fi Oliviu Crâznic (Ceasul fantasmelor, Și la sfârșit a mai rămas coșmarul), de cyberpunk și steampunk, Florin Pîtea (Necropolis, Gangland, Cartea cu scoarțe de argint ferecate), space opera, Aurel Cărășel, neofantastic, Doina Roman (Pragul și Prea mulți zei pentru un deșert), clockpunk, Andrei Șerban Mazilu (Anotimpul pumnalelor) și desigur Dan Doboș, un scriitor complex, cu trilogia Abația, dar și cu DemNet și Eu 2.0, texte care depășesc deseori granițele unui singur sub-gen. Practic, an de an apar scriitori care promit, cum este și cazul lui Adrian Mihălțianu și al seriei Terra XXI. Orice cititor își va găsi până la urmă un scriitor preferat. Literatura SF&F este destul de apreciată și în România și, deși este de nișă, din fericire avem de-a face cu o nișă foarte generoasă, care își are și ea fanii ei.”

Despre tehnologia care ne-a influențat cel mai mult în ultimii 20 de ani și cum ne va afecta viitorul, Ana-Maria e de părere că apariția tehnologiei informației a avut cel mai mare impact în ultimele decenii. „Spun acest lucru pentru că este o tehnologie care a avut un impact enorm asupra tuturor aspectelor civilizației umane de la cucerirea spațiului, la predare și învățare. Impactul a fost, și încă este, dificil de cuantificat. Este genul de tehnologie care a generat o schimbare asemănătoare celei aduse de inventarea războiului de țesut mecanic și de revoluția industrială din sec. al XVIII-alea – al XIX-lea. Diferența este că acum lucrurile se schimbă uneori de la un an la altul, dând oamenilor mai puțin timp să se adapteze. Lumea viitorului va fi interesantă, atât în sensul bun, cât și în cel rău al cuvântului.”

Despre cum vede viitorul de peste 50 de ani, Ana-Maria nu este atât de optimistă: „Dacă lucrurile nu se schimbă, iar tendința actuală nu este stăvilită, mă tem că omenirea va trăi pe un Pământ mult mai puțin ospitalier. În plus, lupta pentru resurse va genera un control mult mai mare al populației și un fel de sclavie care va îmbrăca forme moderne, pentru că vom intra într-un sistem global, neo-feudalist. Deci, deși tehnologia se va dezvolta în continuare și poate vom ajunge pe alte planete, societatea va înregistra un regres din punctul de vedere al libertăților câștigate în sec. al XX-lea. Se va mări diferența dintre creatori și utilizatori, dar și dintre cei bogați și cei săraci, în special prin dispariția clasei de mijloc.”

Cele mai bune 3 cărți S.F.: „Nu se poate judeca cât de bună este o carte decât prin perspectiva timpului, așa că mă voi axa pe cele clasice: Frank Herbert, Dune, Isaac Asimov, Fundația, Orson Scott Card, Jocul lui Ender. Sigur că nu sunt singurele cărți care au produs o revoluție, și nu mă pot abține să nu mai lungesc puțin lista cu: Kim Stanley Robinson, ciclul Marte, Philip K. Dick, Visează androizii oi electronice?, Iain M. Banks, seria Culturii.”

Dacă Bucureștiul ar fi o persoană, Ana-Maria l-ar descrie ca pe o doamnă în vârstă, bine îmbrăcată, sigură pe ea, sclipitoare, plină de experiență de viață, care a trăit timpuri bune, dar care începe încet-încet să decadă. „Poate i-ar fi bune niște tratamente regeneratoare moderne, doar că, fiind de modă veche și cam încăpățânată, preferă să-și ascundă problemele, decât să facă o schimbare.”

În legătură cu planurile sale de viitor, Ana-Maria ne-a dezvăluit că, fiind foarte organizată din fire și din necesitate, întotdeauna a avut trei planuri de texte literare:

  1. F. – zona de confort – cunosc pe toată lumea, știu unde să public și unde nu, scriu de mult timp și pot oricând să însăilez o poveste, sunt obișnuită să mă documentez pe diferite domenii, iar unde nu știu, întreb. Am scris diferite variante de S.F., iar ultima creație a fost seria Stelarium și cele trei volume ale ei, Regatul sufletelor pierdute, Ascensiunea stelară și Agenții haosului (care se lansează la târgul Final Frontier #8).
  2. Fantasy – nu atât în zona de confort, dar undeva în vecinătate, pentru că am deja o bază destul de mare de informații cu ajutorul căreia aș putea scrie fantasy fără să trebuiască să mă documentez prea mult, reciclând o pasiune mai veche și anume literatura antică și medievală.
  3. Ficțiune istorică – foarte departe de zona de confort, dar foarte aproape de ceea ce doream să scriu acum 20 de ani.

„Următoarea carte va fi una fantasy și va avea două volume; cel puțin în acest moment așa o văd. Am scris mare parte din primul volum, am deja titlul (un lucru extrem de important, deși nu s-ar crede), deci este foarte posibil să apară anul viitor. Un alt proiect este cel de ficțiune istorică, din care aș vrea să scot cel puțin o carte. Deocamdată nu am scris nimic, dar am stabilit perioada în care se desfășoară acțiunea (sec. al XV-lea), am deja două personaje principale, o mare parte din intrigă, am început documentarea, deci e posibil să fac curând și acest pas.”

Articol realizat de Gruia Dragomir, Redactor Zile şi Nopţi Bucureşti