Gabriel Bota | Despre progres și toleranță!

Nu cred că vom scăpa vreodată de obsesia noastră de a ne pune amprenta pe absolut tot ceea ce ne înconjoară. Uneori reușim să îmbunătățim ceea ce atingem dar alteori, de cele mai multe ori, reușim să distrugem fără să ne dăm seama chiar și ceea ce, cu cele mai bune intenții, n-avea nevoie de nimic altceva decât de conservare.


Să înțelegem fără să sărim din fund, din păcate această lume a ajuns, paradoxal, să fie percepută ca o lume care Trebuie să fie reconstruită după chipul și asemănarea noastră. O lume pe care trebuie să o schimbăm după bunul nostru plac. Oricare sau oricât de idiot ar fi acest bun plac. În sinea noastră am ajuns, dacă nu vă dați seama, niște mici mititei drăgălași dictatori care vor ca toți ceilalți să fie aidoma lor. Și totul se întâmplă sub imperativul progresului și al toleranței. Vă rog, stați puțin în această cugetare, nu mă umpleți de heităreală și nu conteniți să mă contraziceți imediat. Am prostul obicei să observ, să gândesc și să am propriile convingeri. Una dintre ele este aceea de a: respecta opinia celuilalt fără să-l fac prost ori nebun ori să scot imediat sabia și să i-o înfig în ficat dacă nu sunt de acord cu el.


Așadar, din interacțiunea de idei expuse în mediul virtual în ultima vreme, am tras o concluzie cel puțin neliniștitoare: cei care susțin sus și tare Toleranța în numele Progresului (tehnologic și/sau ideologic) și tot ceea ce acest concept presupune sunt, de fapt, niște radicaliști închiși în propria lor capcană. Cum? Simplu: în numele toleranței de orice fel, susținătorii acerbi ori nepricepuți ai acestui concept, ar fi în stare de orice să te convingă de faptul că ei și numai ei dețin adevărul suprem (de parcă ar exista un adevăr suprem și de parcă n-au mai existat în istorie încercări - nereușite!) și doamne ferește să le atragi atenția că bă, dragi bătuți în creier cu lopata prostiei, s-ar putea să nu aveți dreptate ori uite bă, dobitocilor cool, s-ar putea să existe și o altă perspectivă. Adică bă, boilor, la o părere contrară cu a voastră nu mai afișați toleranță? Este și ăsta un refugiu al propriei lor insignifianțe, mă gândesc, că doar ce poate fi?


Ori, sunt doar în căutarea unui adevăr pe care nu sunt în stare să-l înțeleagă ori să-l accepte. Adică, da, toleranții care nu manifestă toleranță. Dacă nu ești ca noi, ești bun de sacrificat.


Vă rog, oameni buni, fiți cumpătați! Aveți grijă cu toleranța și cu progresul. Cele două, fără a fi susținute de o gândire aproape clară, dau imediat în exact opusul lor. Și, clarific: trebuie să ne bucurăm de avantajul tehnologiei și de orice progres din viața noastră dar trebuie să fim foarte atenți să nu cumva să ne lăsăm pradă iluziei că tehnologia ne face mai raționali, mai liberi, mai buni ori mai înțelepți!


Și: fericirea, oricare ar fi ea, nu poate fi găsită în visele noastre despre progres ci doar în puterea noastră de a face față tentației de a crede că, odată cu progresul, am progresat și noi, în mai bine, of course.


Dragi prieteni, orice s-ar întâmpla cu noi și cu lumea, toleranța și progresul sunt necesare. Dar trebuie să fie și cumpătate, echilibrate și conectate la valori morale, firești și inevitabile. Pentru propriul progres, Firește!


 


Salutări!


Cu drag,


g