Alin Vaida | Notre Dame

Salutare, tuturor! Sper că articolul meu vă găsește bine.


Săptămâna aceasta a fost marcată de incendiul impresionantei catedrale Notre Dame din Paris. Una din cele mai celebre clădiri din lume, veche de peste 800 de ani, a ars, iar vestea a făcut foarte rapid înconjurul lumii. Toată lumea a vorbit doar despre asta, inclusiv eu am dezbătut subiectul cu colegii de la birou, cu ai mei și cu mulți prieteni.


Îmi pare rău că s-a întâmplat așa ceva. Îmi pare rău că nu am reușit să văd până acum Notre Dame. De asemenea, îmi pare rău pentru francezi. Mai mult de atât, însă, nu pot să zic. Nu sunt francez, nu am fost acolo. Am văzut multe poze ironice pe Facebook, multe glume, multe articole serioase, oameni care chiar suferă sau oameni care au reușit să atragă atenția asupra lor donând bani pentru reparații.


Celebrele case de modă din Franța au donat sute de milioane de euro, corporații mari au donat sume impresionante, multe campanii de crowdfunding prin lume, ba chiar și din România au mers bani spre Notre Dame, două cazuri celebre fiind donațiile primarului din București și a Consilului Județean din Cluj. Prin presă am citit cum că s-ar fi strâns peste 750 de milioane de euro.


Cred că subiectul campaniei de donații către Notre Dame a fost o știre în sine, cel puțin la fel de mare ca incendiul care a devastat catedrala. Unii oameni au privit totul cu admirație față de mobilizarea masivă, alții au privit totul ca pe o dezamăgire, motivând că e trist că lumea se poată mobiliza așa masiv pentru o clădire, dar în același timp, subiecte precum foametea, sărăcia sau discriminarea încă există. Legat de donațiile din România, mulți au râs de ele sau le-au condamnat ca fiind doar modalități de a cere atenție și spunând că noi avem probleme mai mari.


Cu ce-am rămas eu din întreaga poveste este că tot acest episod e dovada faptului că oamenii pot fi o foarte mare forță atunci când cauza este prezentată spectaculos. Și că puterea comunicării este incredibilă, dar cine deține această putere are o responsabilitate imensă față de ce transmite lumii. În aceeași zi (cred) un copil din Tîrgu Frumos a căzut în fosa septică din curtea școlii și a murit. Ce știre groaznică! Și totuși, nici nu am strâns bani pentru familie, nici nu ne-am revoltat prea tare pe acest subiect. Și nu cred că din cauză că știrea nu s-a propagat. Dar cred că nu a fost prezentată cum trebuie.


Ca să fiu sincer, ca om care se ocupă de strângere de fonduri sau de dezvoltare de mecanisme de acest gen, pe mine nu mă prea interesează motivația oamenilor de a dona (atâta timp cât menținem niște limite de etică). E ok ca oamenii să doneze pentru faimă sau ca să aibă parte de mediatizare. E ok să donezi ca să te simți mai bine, e ok să donezi fiindcă îți pasă, e ok să ai orice fel de motivație ca să faci acest gest. Însă sunt trei aspecte care mi se pare de fapt importante. Primul este tu ca donator, mai exact pe cine alegi să susții prin donațiile tale. Al doilea este legat de oamenii care au puterea să mobilizeze comunitatea, pentru ce aleg să o facă. Și cel de-al treilea este dacă oamenii care au puterea să mobilizeze comunitatea ALEG sau NU să își folosească puterea asta. Nu cred că există alegeri sau cauze mai bune sau mai rele. Totul e prea subiectiv. Cred însă că există mulți oameni puternici care nu își folosesc puterea fiindcă nu știu de ea sau fiindcă nu vor. Însă modul în care ne soluționăm cauzele și implicarea reală a acestor oameni chiar influențează lumea în care trăim. Și nu există cauze mari sau mici. Există doar luptă sau nepăsare.


Toate bune!