Jurnal de bucureştean: Șerban, bucureștean

După „Richard 3”, Andrei Șerban ne așteaptă la încă o premieră la Teatrul Bulandra, despre care v-am mai povestit că sunt legat sufletește de peste trei decenii: „Zadarnicele chinuri ale dragostei” de William Shakespeare, regia Andrei Șerban, traducere de Lucia Verona și Horia Gârbea, într-o adaptare liberă de Daniela Dima. În distribuție, Șerban Pavlu, George Ivașcu, Alin State, Lucian Ifrim, Cătălin Babliuc, Constantin Dogioiu, Catinca Nistor, Ioana Anastasia Anton, Alexandra Fasola, Silvana Negruțiu, Maria Vârlan, Adela Bengescu. Joi, 16 mai, ora 19.00. Premieră. Zadarnicele chinuri ale dragostei, la Bulandra.

N-o să vă plictisesc înșirând montările realizate în timp record ale lui Andrei Șerban, cu modul în care potențează actorii, cu tot ce a făcut acest regizor pentru teatrul Bulandra și pentru teatrul românesc în general, pentru că azi aș dori să îi elogiez calitatea de bucureștean. De mare bucureștean, dacă-mi permiteți, care a fost prima dată la teatru la Nottara, când avea 6-7 ani, să vadă „Sânziana și Pepelea” („Eram fascinat de cortină, ce minunat lucru e cuvântul ăsta, cortină! În teatrul brechtian de azi nu prea se mai foloseşte cortina, de aceea am pus cortina înapoi în „Omul cel bun din Seciuan“, Brecht o eliminase! E ideea asta de magie, de mister – ce o fi în spatele cortinei? Curiozitatea asta de copil cred că mi-a rămas până azi...”, avea să-mi mărturisească regizorul într-un interviu). De mare bucureștean, care și-a probat simțul civic și patriotic în anul de grație 1956, când sovieticii au reprimat revoluția din Ungaria: „Eram cu prietenii mei de la şcoală şi voiam să facem un moment de teatru „agitprop” (n.r. – practică sovietică, de sorginte marxistă, de agitaţie propagandistică) în stradă. Un fel de improvizaţie, de scheci, de caricatură politică pentru a stârni un şoc! Ar fi fost extrem de periculos!”. Iar acest lucru s-a întâmplat pe strada pe care a copilărit, Tudor Arghezi. Andrei Șerban, am uitat să vă spun, avea 13 ani.

Mai spunea Șerban în interviul cu pricina: „Ştiţi ce ni se întâmplă? Energia ne este furată! Suntem, cum să spun?, vandalizaţi de toate forţele negative, distructive ale vieţii. Şi ca să încerc să contracarez asta, mă opun tentaţiei de a mă pierde, de a fi secat de energie, încerc să fiu atent, vigilent. Secretul acestei energii este că nu mi-am pierdut curiozitatea faţă de tot. Faţă de viaţă. Continui să fiu curios”.

Păstrând proporțiile, sunt și eu curios să văd premiera noului Shakespeare pus de Andrei Șerban la Bulandra, în orașul nostru.

Articol de Horia Ghibuțiu