Interviu cu Dan Hurduc

Serile Filmului Românesc redeschid Cinefilia, Capitala Filmului Românesc, în perioada 12-16 iunie. Iașul se reumple de filme pe marile ecrane, iar invitații din lumea filmului vor bucura cinefilii, care deja de 10 ani, s-au educat prin filmele aduse, prin dialogurile avute și prin fenomenul pe care SFR l-a creat. De fapt, SFR a devenit fenomen. Interviu cu Dan Hurduc reamintește de faptul că Festivalul SFR este festivalul care adună la Iași, personajele cinematografiei de aur, dar și personajele cinematografiei recente și foarte recente de la noi.

Ai debutat în anul 2010, cu rolul din serialul „În derivă”. Ai putea să descrii momentul în care ai devenit actor din perspectiva copilului care erai atunci?

Înaintea serialului acesta, am mai jucat într-un film, a fost primul meu rol într-un film, eram așa, complet debusolat, nu știam ce trebuie să fac, să stau la locul meu, să fac bine, să nu fac rău. A trecut cu bine filmul, a ieșit bine, a fost toată lumea mulțumită de mine. Apoi a venit „În derivă”, unde am avut ocazia să joc cu Marcel Iureș. Când am auzit de Marcel Iureș nu știam cine e - „Cine e Marcel Iureș?”. Mi-a spus mama: „Măi Dane, e un mare actor.” Acolo îmi știam tot timpul textul, veneam pregătit, știam ce trebuie să fac, mă așezam și spuneam textul, toată lumea era foarte mulțumită. Și a început să-mi placă din ce în ce mai mult, am mai jucat în filme și reclame după, și-am zis: „Măi, uite, vreau să mă fac actor.” Da, e adevărat, eram un copil, nu știam ce se întâmplă, dar ușor, ușor am înțeles cum stă treaba și am intrat în pielea personajului.

Cum ți-ai descrie evoluția de la început și până la cele mai recente roluri?

Uite, la început credeam că o cheie în actorie e textul, rolul, să-l știi foarte bine ca să poți să improvizezi, să dai nuanțe, așa că tot timpul învățam rolul foarte bine, și mă lăudau toți: „Mamă, ce știi rolul!”. Dar mi-am dat seama că nu asta e, în rolurile recente, și în „Aniversarea” și în „Vara s-a sfârșit”, de acum doi ani, am încercat să pun mai mult accent pe stările pe care le exprim, pe expresiile faciale, mimica, ca să transmit nu numai prin limbaj, ci prin tot corpul, un fel de teatru pus în film.

Ți-a influențat vreodată caracterul un personaj pe care l-ai jucat?

În „În derivă”, trebuia să fiu un băiat cu probleme pentru că părinții lui erau divorțați, și trebuia să arăt asta, să fiu distant cu oamenii, să vorbesc tăios, cu replici. Trebuia să mă îngraș la filmare, așa că, ce făceau ceilalți? În pauzele de la filmare veneau la mine și-mi arătau o ciocolată – „Dane, vrei o ciocolată?” și-am tot băgat în mine și Pepsi și ciocolată până când m-au îngrășat, și pot să zic că m-am îngrășat pentru rolul ăsta, după care am slăbit. Am reușit să mă păstrez fără să mă gândesc la celelalte roluri și să fiu doar eu, dar am avut un rol în „Vara s-a sfârșit”,  în care trebuia să fiu un băiat din ăla rebel și șmecheraș, care ascultă rap, ceea ce nu eram eu deloc, adică eu sunt rocker, nu aveam nicio legătură cu rap-ul, trebuia să mă îmbrac cu tot felul de maieuri, ceea ce nu e stilul meu. Dar am luat din rolul ăla multe, am luat tupeul și sociabilitatea cu ceilalți.

Dintre actorii români cât și străini, pe care îi ai ca modele?

Am jucat cu destui actori mari, și îi consider mari prin felul în care jucau, în care îmi arătau mie cum trebuie să joc. Cea mai mare revelație am avut-o când am jucat în „Aniversarea” cu Mircea Albulescu, care pe tot parcursul filmului, chiar dacă nu spune nimic, expresiile și mișcările lui fac cât toate cuvintele la un loc. Și din când în când, când filmam câte o scenă, îmi spunea: „Fă așa, nu face așa”, și îmi explica foarte multe chestii despre actorie, care chiar m-au ajutat. Un răspuns: Mircea Albulescu.

Îți place mai mult să joci în seriale sau filme?

Filmele urmăresc evoluția unui personaj într-o perioadă de timp relativ scurtă, ceea ce te face pe tine ca actor să treci repede dintr-o stare în alta și să înțelegi cum evoluează foarte repede și schimbător. Pe când în seriale, spre exemplu „În derivă”, am jucat doar într-un sezon, și a fost pentru mine echivalentul unui film, dar am jucat în „Umbre”, în două sezoane, și acolo mi-am dat seama că trebuie să fac o schimbare, că de la sezonul 1, eram cu totul altceva în sezonul 2, ceea ce n-a fost chiar așa ușor. Deci, cred că aleg serialul, e mai interesant.

Consideri că faptul că ești mai tânăr este un avantaj sau un dezavantaj?

N-am făcut niciun curs de actorie, pur și simplu am mers la casting-uri și m-au ales. Cred că tot timpul eram cel mai mic de pe platou, toată lumea mă lua așa frumos ca pe un copil mic și eu mă simțeam bine, îți dai seama, să fiu bibilit de toată lumea, și atunci da, era un avantaj. Dar dezavantajul e că experiența nu te ajută așa mult, și sunt momente în care unii actori știu ce trebuie să facă iar eu eram acolo – „Și acum ce trebuie să fac?”. Și din toate serialele și filmele am învățat toate lucrurile astea.

Ce calitate te-a ajutat să ajungi până aici?

Nu pot să zic tupeul, fiindcă tupeul are sens peiorativ, așa că o să zic deschiderea, sociabilitatea și naturalețea. Tot timpul când mă duceam la casting-uri, făceam glume, eram deschis și așa am tras atenția.

 

Interviu realizat de Romina Andreea Solodchi

(voluntar SFR 9, echipa de PR)