ŞERBAN PAVLU | Nevoia de educaţie

Se întâmplă o tragedie şi cred că este premisa unei crize mai ample, cu implicaţii majore în anii care vor urma pentru că ne vom deşira ca societate. Nu vom dispărea dar vom fi ca o ţesătură din ce în ce mai străvezie şi mai firavă. Fac această comparaţie fiindcă fibra din care e ţesută societatea se întăreşte prin educaţie.

Când spun educaţie nu mă refer la însuşirea unor cunoştinţe care te ajută să îţi găseşti o profesie bună sau bine plătită, căci despre asta tindem să vorbim tot mai mult, ci la acea sumă de transformări minuscule care te formează ca pe un om care caută în continuare, care se poate pune pe sine sub lupă, care se poate judeca şi analiza în primul rând pe sine şi, în al doilea rând, te transformă într-un partener în jocul mare al societăţii, un partener corect, care ştie regulile şi care le respectă. La noi treaba asta se deşiră.

N-o să vorbesc de mitocănie sau că există oameni care ne conduc şi nu vorbesc corect limba română, eu vorbesc de faptul că, pur şi simplu, aceste mici transformări care se întâmplă cu noi şi care consider eu că de fapt alcătuiesc educaţia unui om, fricile astea teribile care ne bântuie societatea, noaptea asta a minţii de unde vine naţionalismul extrem, rasismul, vina care e tot timpul a celorlalţi, toate lucrurile astea ţin de lipsa educaţiei şi nu-i vorba că te conduce un om care vorbeşte prost româna ci de faptul că această creştere a fricii de societate care ne întunecă minţile vine din lipsa asta. De aici e problema. Te eliberezi când te educi, nu trebuie să vină popa să te elibereze la sfârşit.