Jurnal de bucureştean: One Gigi Show

Duminică seara, cel mai bun loc în care să fiți în acest oraș se cheamă Amfiteatrul TNB, un spațiu ideal pentru spectacolele în aer liber. Am fost anul trecut la inaugurare, mi-a plăcut enorm spectacolul văzut atunci și m-am bucurat că orașul meu are în sfârșit, chiar în buricul său, un astfel de loc. Dar pe mine tot m-a durut un cal măiastru, vorba lui Nichita. Căci aici era cândva terasa La Motoare.

O iubeam atât de mult încât o țineam doar pentru mine, nu-mi dădeam preambuluri ale unor întâlniri galante aici. Vara veneam în fiecare weekend la prânz să citesc și să fumez. N-am plecat niciodată altfel decât amețit de oaza din mijlocul metropolei, de oamenii mișto care o populau, de „Dilema veche” citită din scoarță-n scoarță, de berile brune savurate-n tihnă. Aici am citit „Viața lui Pi” în original, încă nu se tradusese la noi splendoarea lui Yann Martel. La Motoare a fost minunat.

Iar acum, aproximativ pe aceeași suprafață, se află Amfiteatrul TNB, unde veți putea vedea duminică, 9 iunie 2019, de la ora 21.00, „TEXT SHOP. One Man Show Gigi Căciuleanu”.

Pe Gigi Căciuleanu l-am cunoscut acum trei ani, impardonabil de târziu, iar de atunci nu mă satur să-l tot cunosc, prin intermediul spectacolelor dumisale, pe care le urmăresc cu nesaț și care – nu e vreun exercițiu de stil, ci doar unul de onestă admirație – mi-au schimbat viața. Comparațiile, în histrionicul univers scenic, slujesc prea adesea vanitățile deșarte, așa că mă voi feri de ele, dacă nu de altceva, măcar pentru simplul motiv că un artist precum Gigi Căciuleanu e incomparabil. La Teatrul Național, i-am văzut mai multe spectacole, unul mai frumos decât altul. De-o pildă, „Pleine Lune” a fost o şansă pentru public de a avea acces la viziunea artistică a unui mare balerin, coregraf si profesor.

Închipuit de maestrul Gigi, Dansul Lunii Pline a grupat trei alegorii, una mai tulburătoare decât alta. Facil, dar eronat de încadrat în genul de spectacole cu dans contemporan, „Folia, Shakespeare & co” a lui Căciuleanu, bazată pe o lectură liberă din scrierile lui Shakespeare, a fost, înainte de toate, entertainment pur. Ce e de înțeles, bunăoară, dintr-un vis? Întrucât cel mai însemnat dansator român al tuturor timpurilor e, mai cu seamă, un cititor al visului. Să vă zic și de „L’Om DaDa” ? Maestru, Gigi Căciuleanu, și discipol, Lari Giorgescu, umplu scena purtați de aripile mari ale poeziei lui Tristan Tzara. Îmi amintesc și de „D'ale noastre” - un maraton creativ de teatru coregrafic care subjugă prin cea mai energică, îndrăzneață, sarcastică, duioasă și erotică transpunere pe scenă a spiritului și literei lui Caragiale.

Articol de Horia Ghibuţiu