Interviu | Denisa Dan, Production Manager Jazz in the Park

Mai sunt doar două săptămâni până când Jazz in the Park, unul dintre cele mai iubite festivaluri clujene, va aduce muzica și voia bună în Parcul Central. Acum pregătirile sunt în toi, iar unul dintre oamenii de bază în derularea lor este Denisa Dan, Production Manager Jazz in the Park. Dodi, pentru prieteni. Aflați de la ea cum stă treaba cu organizarea unui eveniment de asemenea amploare.


Să începem cu o întrebare care ne macină de ceva vreme: de ce a ales Dodi ’’producție’’ și nu alt departament? Ce te-a cucerit la acest domeniu?

Din punctul meu de vedere, producția este unul dintre cele mai rewarding departamente. De ce? Ei bine, e chiar simplu: la final de zi este foarte evident la ce ai muncit. Rezultatele sunt chiar în fața ta și oamenii se bucură de ce ai realizat.

 

Ai putea să ne dai câteva exemple de situații neprevăzute cu care te-ai confruntat în lucrul la acest festival și cum le-ai rezolvat?

Pfff... în acest moment nu-mi vine nimic în minte. Dar pot spune că oricât ai încerca să te pregătești pentru un festival, întotdeauna o să existe situații neprevăzute. It’s just the way it is. Să lucrezi în evenimente înseamnă să lucrezi cu oameni, mulți oameni, și asta implică stiluri de lucru diferite. Majortatea așa-numitelor situații neprevăzute își au originea aici. Cum le rezolvi? Step by step... în ordinea priorităților.

 

Care e cel mai greu task pe care trebuie să-l faci pentru festival? Dar cel mai frumos?

Nu știu dacă este neapărat cel mai greu task, dar cel mai time consuming este organizarea efectivă a hărții festivalului. Poate că sună ca fiind un task minor, dar să or-ga-ni-zezi parteneri, activități, baruri și câte și mai câte, nu e deloc ușor. Gândește-te la asta ca la un puzzle.

Cel mai frumos lucru pe care trebuie să îl fac este tot ce înseamnă partea de decor în festival: zone, scene, baruri și așa mai departe.

 

Numește trei lucruri importante de care un manager de producție trebuie să țină cont când începe lucrul la un festival.

Cred că, de fapt, atunci când activezi în acest domeniu trebuie să ții cont de trei lucruri mari și late. Ordinea este aleatorie, dar ideea este aceeași: experiența vizitatorilor, siguranța lor și utilitatea evenimentului. Și consumul de curent, întotdeauna consumul de curent.

 

Câte kilograme slăbești în timpul festivalului?

Trebuie să recunosc că m-am cântărit o singură dată, acum trei ani. Am intrat în festival cu 53 kg și am ieșit cu 48. O să fac acest experiment și anul acesta, cine știe...

 

Care e ora la care ai plecat cel mai devreme acasă în timpul festivalului? Dar cel mai târziu?

Toată lumea știe că un job într-un festival nu e chiar de la 9:00 la 17:00 sau cine crede asta, se înșeală amarnic. În timpul Jazz in the Park ajung acolo cel târziu la ora 8:00. Cel târziu. Acum, pentru echivalentul în evenimente al orei 17:00, cel mai devreme s-a făcut cinci la ora 2:00 noaptea și cel mai târziu la 8:00 dimineața. Să vezi răsăritul în Parcul Central e o experiență aparte, pe cuvânt.

 

Care e lucrul care ar putea compromite desfășurarea festivalului, din perspectiva producției?

Am spus-o și o s-o repet for ever: poți să te pregătești pentru foarte multe situații într-un festival, dar este un singur lucru pe care nu poți să îl controlezi: 6 letters, 1 word - VREMEA.

 

Care e primul lucru pe care-l faci după ce festivalul s-a încheiat oficial?

Eu îi spun afterparty, numele oficial este load-out. Da, nu cred că este niciun secret că orice festival trebuie adunat și depozitat. Evenimentul meu se termină atunci când toate lucrurile sunt așezate în depozit.

 

Cum ai asimilat trecerea de la statutul de voluntar la statutul de angajat în aceeași echipă?

Cred că trecerea asta a fost una naturală, altfel nu mă aflam aici. Ne-am cunoscut, ne-am plăcut și am continuat colaborarea.

 

Care moment ți-e cel mai drag din timpul festivalului?

Există un moment, în fiecare ultimă zi de festival, duminică seara, în timpul ultimului concert, moment în care am iluzia că nu se mai poate întâmpla nimic. M-am înșelat de câteva ori, dar nu despre asta e vorba aici. Avem o mică tradiție, să îi zic așa: la ultimul concert ne dăm căștile stațiilor jos din urechi și pentru câteva minute ne bucurăm de ce am realizat, pe ritmuri de jazz.

 

Sigur există momente în care ai crezut că o să cedezi. De unde ți-ai găsit energia să continui?

Suntem oameni, normal că avem ups and downs. Sunt momente în care oboseala își spune cuvântul, momente în care pare că planetele efectiv nu vor să se alinieze. And then, te oprești pentru câteva secunde, te aduni și o iei de la capăt. Îmi place tare mult ce fac, de aici și energia. 

 

Care dintre edițiile festivalului ți-a fost cea mai dragă și care cea mai grea?

Cred că răspunsul meu e puțin ciudat, dar o să zic că ediția de anul trecut a fost cea mai grea și cea mai frumoasă. De ce a fost cea mai grea cred că e foarte evident, să te plouă 9 zile din 11 nu e tocmai fun. De ce a fost și cea mai frumoasă? Pentru că genul acesta de situații mobilizează oamenii și pot să scoată ce e mai bun din ei.

 

Și ultima întrebare: descrie în trei cuvinte Jazz in the Park.

O să trișez și o să folosesc mai multe cuvinte: If lost, return to the park