Salut Timișoara | JAZZ ȘI OM ÎN MULȚIME

O nouă perioadă bogată ne așteaptă prin evenimentele ce răsar la orizont. Orașul vibrează pe ritmuri deja de jazz: suntem la un pas de marele eveniment cultural al anului, sau poate chiar două, pentru iubitorii de jazz: Festivalul Internațional local și Gărâna. Am zis mereu că jazz-ul e muzica adevărată a Omului modern: înrădăcinat, consumat de prezent, abia visând la un viitor ilustru: el trăiește aici și acum, stoarce tot ce poate, nu-i loc de viitor. Fiindcă jazz e muzica prezentului, mai ales atunci când e improvizată. Note care vin natural. Nu-i loc de scheme și planuri. Muzica, direct de la sursă, nu din partitură. Iar omul modern e multitasking și improvizează. El trăiește în prezent, uneori pe fugă, vivace, apoi s-ar putea ca brusc, să se potolească.

Așa, ca jazz-ul. Contrastele nu se opresc aici: muzica preferată a omului alb, grăbit, bine îmbrăcat, cu un simț estetic aparte, își are rădăcina în muzica celor de culoare. O frumoasă lecție de antropologie. Greu de definit,  jazzul este melanjul dintre muzica sufletului, și foarte puțin a minții, așa cum a fost catalogată ocazional muzica clasică.

Însă jazz-ul a rămas oarecum al omului în general, al pământenilor care rămân constanți, în tot haosul lor. Un tribal nobil, încărcat cu emoție, de bucurie, de disperare, de toate, cu o rădăcină concretă, imposibil de dat încă la o parte. Ca și în filosofie, jazzul, dacă îl înțelegi, nu neapărat dacă-ți place, e o complexitate muzicală rezolvată. Vom fi spectatori în cele ce urmează la un permanent flux de viață: alert, fără pauze, dornic să ofere tot, debordând de vitalitate, surâs și bucurie, prin genul gospel. Ne asemănăm sau nu cu acest gen? Rămâne de văzut, dar cred că un fel de jazz suntem până la urmă cu toții…

Articol de Andreea R. Hosu
www.trasaturidinfront.ro