Salut București | E atât de scurtă vara şi e plin de flori

Din floare-n floare ca o albinuţă vrei să zbori... Mda, acum, că a venit oficial vara, şi eu aş vrea să zbor ca în hitul Voltaj şi să vă îndemn şi pe voi să o faceţi doar că-mi dau seama că e inutil.

Dacă v-aţi propus să zburaţi cu gaşca în Antalia, Baleare sau Grecia aveţi printate deja biletele de avion, festivalurile Jazz in the Park la Cluj, Neversea pe plajă, Jazz TM în Banat şi Sibiu International Street ART Festival se încheie pe 7-8 iulie deci oricum nu le mai prindeţi, iar dacă ‘florile’ vizate sunt ca astea, adică tot muzicale, oricum n-o puteţi face întrucât Cristian, Băţanii Mari, Gărâna sau Valea Drăganului nu au... aeroporturi pentru ‘albinuţele’ melomane.

Aşa că trebuie să fim creativi, încă de săptămâna asta, în privinţa locomoţiei, într-o vară în care Bucureştiul devine pentru bucureşteni ţintă de city break iar biroul de la servici obiectiv turistic. Chiar ar merita să ajungem la oricare dintre florile ce... te înconjoară şi te-agaţă cu parfumul lor. La C’Art Fest, Festivalul Internaţional de Artă Cristian (7-14 iulie), localitate din judeţul Braşov unde “Cultura se simte bine!”. În Covasna, la Băţani, pentru Waha Festival (11-15), în care muzica psychedelică, deep house, psychill şi techno corup spectatorii în numele Mamei-Natură. La Gărâna Jazz Festival (11-14) ca să ne (în)cânte pe toţi ca-n codru Jan Garbarek, John Surman sau Oz Noy. Sau înspre Cluj, în Valea Drăganului, la MOX/Music Outdoor Experience (11-14) dacă, în afară de muzica trendy & cool (Silent Strike, Utah Jazz, aso), visăm la waterslide, biciclete şi hamace. E atât de scurtă vara... of, e greu să fii albinuţă când ai atâtea flori şi n-ai mai polenizat de mult altundeva decât în Bucureşti.

Şi mai vine şi săptămâna viitoare cu Electric Castle la Bonţida (17-21 iulie), la concurenţă cu Open Air Blues Festival Brezoi din Vâlcea (18-22) şi cu Festivalul Celtic Transilvania de la Băile Figa, Beclean (19-21). Din nebunia de culori / vreau să aleg şi alte flori... doar că nici pe-acolo n-au piste de aterizare. Om fi noi albinuţe vioaie dar de infrastructura apicolă se ocupă... greierii. Trebuie să-mi găsesc un miriapod care să mă transporte. Oriunde, doar să nu rămân în urbea-n care berea fierbe şi florile s-au pleoştit deşi, până la urmă, cu o mimoză aş încerca / să experimentez ceva.