SUNETELE ORAŞULUI | Robert Smith prescrie THE CURE

The Cure, legendarul grup de Rock britanic fondat de Robert ‘The Godfather of Goth’ Smith în 1976 sub numele The Easy Cure, concertează în premieră în România pe 22 iulie în Piaţa Constituţiei din Bucureşti în cadrul Festivalului “Rock The City”, cu trupele Editors, God is an Astronaut, FiRMA, Coma şi Days of Confusion în deschidere. Smith, acum în vârstă de 60 de ani, celebrează pe scena din faţa Casei Poporului patru decenii de la lansarea primului single (Killing an Arab) şi apariţia primului album The Cure (Three Imaginary Boys), în formula: Robert Smith (voc., ch.), Reeves Gabrels (ch.), Simon Gallup (bas), Roger O’Donnell (clape) şi Jason Cooper (tobe). Alături de lider, cel mai longeviv membru al grupului este Gallup, cooptat în 1979, iar ceilalţi i s-au alăturat pe parcurs, câte unul pe decadă, O’Donnell (Psychedelic Furs, Thompson Twins) în ’87, Cooper (My Life Story) în ’95 şi Gabrels - fostul colaborator al lui David Bowie - în 2012. În esenţă, un frontman iconic şi o trupă formată actualmente din muzicieni redutabili, care anunţă o experienţă muzicală live memorabilă. 

Robert Smith a clădit o mare parte a carierei lui The Cure pe cultul outsider-ului, atât de des întâlnit la adolescenţi, cu diferenţa că Robert a fost întotdeauna fascinat de moarte, pasionat fiind deopotrivă de scrierile Existenţialiştilor francezi precum Albert Camus, dar şi de muzica lui Alex Harvey. Pe ultimul l-a perceput ca pe un forerunner al mişcării Punk şi un anti-Bowie, deci un model mai tangibil decât Ziggy Stardust, de care fusese inspirat inclusiv la vârsta de 11 ani când s-a prezentat la şcoală îmbrăcat într-o rochie lungă de dantelă neagră descoperită într-un târg de vechituri. Iniţial, The Cure au cochetat în anii de glorie ai Punk-ului cu formele ‘soft’ ale acestuia, mai apropiate de New Wave decât de angst-ul celor din The Clash împotriva apatiei şi rasismului ori de mârâielile furioase ale Sex Pistols-ilor la adresa monarhiei, pentru ca, de la mijlocul anilor ’80, direcţia muzicală a grupului să se modifice substanţial într-una dansabilă şi accesibilă publicului larg astfel încât albumele Kiss Me, Kiss Me, Kiss Me (1987) şi Disintegration (1989) au devenit discuri de platină în numeroase ţări. Din 2011, The Cure se dedică experienţelor live prin turneele ce acoperă continente întregi dar şi datorită prezenţei în marile festivaluri şi, abia în aprilie anul trecut, Robert Smith a anunţat că, dată fiind viitoarea aniversare de 40 de ani a trupei, îşi propune să intre în studio pentru a înregistra cel de-al 14-lea lor album, astfel încât acesta să fie gata în toamna lui 2019. Asta înseamnă că pe 22 iulie am putea avea şansa să auzim câteva dintre noile piese. Rămâne de văzut.. şi de auzit. 

Articol de IOAN BIG, Publisher Zile şi Nopţi Bucureşti

credit foto: lflmagazine.nl