POVEŞTI DIN BUCUREŞTI | Cheese Up: Dubița VW care-ți satisface poftele în materie de brânză

De la an la an îți dai seama că apetitul românilor pentru street food este într-o continuă creștere. În fiecare luna există un festival cu food trucks prin vreun oraș din țară, iar publicul este de fiecare dată numeros. Cheese Up este unul dintre aceste food trucks, apărut recent pe piață și cu o ofertă inedită: sandvișuri cu grilled cheese. Am vrut să vedem cum se văd lucrurile din perspectiva lor, de pe celaltă parte a tejghelei a unui food truck.

 

Cine sunt oamenii din spatele Cheese Up, cum au ajuns la acest tip de afacere și de ce au ales să mizeze pe brânză? „O parte din echipa de vis Cheese Up, mai exact duo-ul Bogdan&Irina, are deja o afacere cu o bicicleta cu prosecco: Frizzante Ride. Brânza a fost cumva mișcarea firească și complementară vinului spumant. Dragoș&Brîndușa, membrii celuilalt duo, sunt și ei doi mari iubitori de mâncare bună și, bonus, mari împătimiți ai festivalurilor, partea masculină fiind chiar organizatorul mai multor evenimente. Împreună am găsit un Volkswagen T3 aproape la fel de tânăr ca media grupului, din '87, și l-am refăcut după chipul și nevoile noastre. Am știu din prima ce vrem să pregătim în el: sandvișuri cu brânză. Și am vrut grilled cheese sandwiches, pentru că sunt acel tip de mâncare DELICIOASĂ pe care nu ai cum să n-o iubești: brânză care se topește, pâine crocantă și și mai multă brânză care se întinde și care îți lasă gura apă când o vezi ieșind dintre feliile unse cu unt. Efectiv, nu ai cum să nu îți dorești să muști dintr-un astfel de sandviș și am vrut să creăm acest efect de drooling și o satisfacție garantată pentru publicul român.”

 

Au mizat bine, pentru că bucureștenii s-au arătat cu mare poftă pentru oferta lor: „Ne-am lansat recent, am avut un soft opening și apoi o mare ieșire în lume și, la ambele evenimente, bucureștenii ne-au validat ceea ce noi știam și testaserăm: că sandvișurile noastre sunt bune. Am avut oameni care au revenit să mănânce la noi în a doua zi de festival, am avut oameni care au venit la noi pentru că ne recomandaseră prietenii lor și am avut oameni care ne-au spus: „E cel mai bun lucru pe care l-am mâncat în viața mea”.”

Un lucru pe care puțini îl știu despre brânză: „Brânza poate crea dependență. Și nu e un slogan sau un avertisment pe care să-l auzi la radio, e un fapt demonstrat științific. În urma unui studiu, s-a demonstrat că brânza are o substanță, cazeină, care declanșează receptorii opioizi ai creierului. În timpul digestiei, această proteină are un efect asemănător drogurilor pentru consumatori. Deci, da, brânza are un efect puternic asupra creierului și atinge fix acei centri care știu să spună apoi: „Nu pot trăi fără brânză". Nu-i nimic, suntem aici pentru voi și pentru dependențele voastre sănătoase.”

 

Despre motivul pentru care street food-ul a devenit atât de popular în ultima vreme, cei de la Cheese Up povestesc: „Era și cazul să devină atât de popular. Glumim, noi avem street food de pe vremea covrigilor și merdenelor sau de pe vremea micilor de la tarabă - în plină glorie și acum. Doar că acum putem să înglobăm toate mișcările acestea sub un fenomen apetisant, cu diversitate în gust și în ofertă. Street food-ul, așa cum a fost bine analizat în documentarul de pe Netflix, nu este la bază decât o mâncare gătită/ servită pe stradă. Doar că nevoile de igienă și de legalizare au creat și aceste rulote, food trucks, din care oamenii să gătească și să servească. Plus că arată mult mai bine când vezi un food truck mișto, decât o îngrămădire de tarabe și de chioșcuri. Cât despre motivul pentru care acest fenomen a luat amploare, cred că vorbim tot de o nevoie a oamenilor de a avea diversitate în alegeri. Vorbim de o nevoie a oamenilor de a ieși din mult prea învechita idee că un eveniment în aer liber înseamnă doar bere și mici la carton (a nu se înțelege că nu ne plac micii la carton). Plus că ochii văd, inima cere, și când vezi că în alte țări e o bucurie să te uiți la omul care îți face un burger în rulota lui sau te uiți cum corporatistul new yorkez iese în fața firmei și-și ia un bagel, păi vrei și tu să se poată și la noi. Și faci tot posibilul să ajungi acolo: să te poți bucura de ceea ce ți-au văzut ochii în alte locuri. Și, da, clar se va menține acest trend în anii care vin, iar noi zicem și sperăm că din ce în ce mai bine.”

Evenimentul de street food pe care cei de la Cheese Up l-au apreciat cel mai mult a fost Wine and Street Food Festival: „Ținând cont că am fost doar la unul până acum, îl vom menționa pe acesta: Wine and Street Food Festival - degustări de vin în Palatul Parlamentului și zonă de food trucks în grădina palatului. Aici a fost evenimentul în care am strâns un feedback atât de bun, încât a crescut inima-n noi. Aici am avut experiența contactului direct cu clienții și am putut să le vedem reacțiile când gustau sandvișurile noastre. Aici ne-am primit laudele și ne-am învățat primele lecții.”

 

Despre cele mai mari provocări din domeniu, ne dezvăluie: „Cea mai mare provocare este mixul complet nociv dintre resursele financiare limitate și neseriozitatea meseriașilor români. Practic, dacă ne permiteam luxul unor profesioniști în restaurări mașini, nu cred că mai întâmpinam atâtea probleme. Altfel, în limitările date, am lucrat cu ceea ce credeam noi că sunt meseriași artizanali, oameni super talentați nedescoperiți încă. Doar că primul astfel de talentat ne-a dat țeapa vieții, ne-a ținut mașina blocată într-un garaj într-un sat, ne spunea cele mai frumoase povești, despre cum lucrează la ea, ce idei i-au mai venit, să-i trimitem bani, că trebuie să mai cumpere piese și alte lucruri. Doar că nu ne trimitea poze și nouă ne era greu să mergem des în inspecție la el și, când mergeam, ne păcălea că a făcut partea mecanică și că urmează marea transformare. Am mai ținut-o așa o vreme, până când ne-am dat seama că nu o să facă nimic din cele discutate. Nici acum nu știm de ce, știm doar că ni s-a părut S.F. ce se întâmpla și tot ce ne-am dorit a fost să ne luăm mașina de acolo, deși deja începuse să ni se pară imposibil să facem asta și ne gândeam chiar să apelăm la ajutorul poliției. Într-un final am luat-o, am dat de alt meseriaș, mașina noastră a stat încă o jumătate de an în lucru, de acolo am luat-o tot neterminată și nefuncțională și apoi am început să umblăm în stânga și-n dreapta și să apelăm la profesioniști să repare și să finalizeze lucrarea. Toate aventura a durat cam 2 ani și jumătate de stres, de corvoade, de telefoane peste telefoane și de drumuri. Dar acum ne bucurăm că nu ne-a părăsit răbdarea și că e gata proiectul pentru care am așteptat atâta.

Deci, da, nu e ușor să-ți faci un food truck. Mai ales că noi nu ne-am dorit să luăm un food truck de-a gata, am vrut să ni-l facem noi, am gândit practic cum putem să dăm un nou sens unei mașini simbolice. Doar că nu știam că ideile noastre își vor găsi alesul atât de greu.”

 

Am fost curioși să aflăm și de ce sunt atât de multe food van-uri în România, dar nu le vedem pe străzile orașului, acolo unde le-ar fi în mod normal locul, ci doar la festivaluri de profil: „Aici discuția e mai delicată. Câteva au început să opereze în zone private, cu multe birouri sau în spații urbane, private și ele, cum ar fi Mercato Communale. Doar că, legal vorbind, nu ai voie să vinzi mâncare pe stradă, respectiv pe domeniul public. S-au mai schimbat unele lucruri în ultima vreme și în anumite zone, din anumite sectoare, este permis comerțul pe trotuare, dar cadrul legislativ nu e clar și nu avem în niciun caz măsuri care să ajute food trucker-ul român. Plus că, multe dintre produsele food truck-urilor existente nu pot concura cu clasicul meniu de prânz, unde cu 20 de lei mănânci și ciorbă și fel principal. În cultura noastră, mâncarea stradală trebuie să fie ieftină, și vă spun că e practic imposibil să operezi la prețuri atât de joase. Un food truck nu este un restaurant de lanț sau o cantină care să-și permită volum și care să poată ține prețurile jos, ca o unitate unde consumul e mare, deci și costurile cu furnizorii sunt altele. Desigur, mai există și problema personalului, dar asta chiar că e o discuție prea lungă.” 

Dacă Bucureștiul ar fi un fel de street food, Cheese Up l-ar descrie astfel: „Clar ar fi un burger extra iute: nu ai cum să nu te murdărești, ca să te bucuri de acest oraș și știi sigur că vei suferi un pic ca să ajungi la miezul satisfacției, pe care ți-o poate da Bucureștiul.”

Despre planurile de viitor și unde îi poți găsi în următoarea perioadă: „Planurile sunt să mergem la cât mai multe evenimente, să cucerim România și să creăm acel efect de WOW complet atunci când cineva ne gustă sandvișurile. Urmează, în ordinea apariției: Marele Picnic ShortsUP la Mogoșoaia, festivalul AWAKE la Târgu Mureș și The Carnival la Romexpo.”

Articol de Gruia Dragomir, Redactor Zile şi Nopţi Bucureşti