D’ale oraşului | Strada Armenească, un festival multietnic

Ajuns la a VI-a ediție, Festivalul Strada Armenească (FSA) reunește mai multe comunități din Bucureşti pentru a petrece trei zile în stil armenesc (2-4 august), fiind festivalul unei străzi ce reprezintă coloana vertebrală a vechiului cartier armenesc, alături de care se găseau cartierele evreiesc și grecesc, precum și rromii care locuiau peste tot în această zonă, şi de aceea se adresează tuturor celor patru etnii, ca exemplu de conlocuire multiculturală și multireligioasă încă din vechi timpuri.

În Bucureştiul de odinioară, cartierul armenesc se întindea în zona din jurul Bisericii Armene între Bd. Carol I, Str. Armand Călinescu, Str. Speranţei, Str. Franzelarilor şi Str. Spătarului, coloana lui vertebrală fiind Str. Armenească (de altfel, cea mai veche casă din Bucureşti, casa Melik, se găseşte în inima cartierului armenesc al oraşului). Peste drum de cartierul armenesc, de cealaltă parte a Bd. Carol I începea cartierul evreiesc dominat de cele două mari sinagogi din zona Udrişte şi Sf. Vineri, iar foarte aproape, în zona Pieţei Pache Protopopescu, cartierul grecesc în mijlocul căruia a fost înălţată Biserica Greacă construită în stil ionic la sfârşitul secolului al XIX-lea. Ţiganii erau pretutindeni şi din acea perioadă este şi binecunoscutul cântec “Pe uliţa armenească”. Iată motivul pentru care reprezentanții tuturor acestor minorități au fost alături de Uniunea Armenilor din România încă de la prima ediție.

Dat fiind faptul că Str. Italiană se află la mică distanţă de Str. Armenească, comunitatea italiană a fost invitată şi ea să se alăture unui festival care se adresează tuturor bucureştenilor, având câte ceva de oferit pentru fiecare. De la spectacole de teatru şi concerte de muzică tradiţională şi modernă la obiceiuri armeneşti. De la expoziţii la descifrarea artei caligrafiei armeneşti. De la zona de restaurant şi cafeneaua cu delicii specifice gastronomiei armene la bazarul plin cu bijuterii, obiecte de ceramică, ţesături, obiecte handmade dar şi icoane, ilustraţii cu motive armeneşti sau cărţi (Strada de Carte). Nu lipsesc nici dansurile tradiţionale armeneşti, greceşti sau evreieşti, prezentările de modă speciale sau demonstraţii ale artiştilor (sculptorul Bogdan Hovhannisyan şi tradiția Hacikarurilor). Şi pentru că am spus că se adresează tuturor bucureştenilor, copiii vor beneficia de un program bogat de teatru şi ateliere (atelierul de broderie de mână şi cel de xilogravură pe textile)... plus Vartavar - tradiția bătăii cu apă - una dintre cele mai distractive tradiții armenești (4 august) şi, în premieră absolută, primul Break-In din România, un Reverse Escape Room în care, în loc să evadeze, participanții vor încerca să deschidă cufărul. Nu va fi însă ușor de trecut prin cele 6 probe dar dacă acceptați provocarea, vă puteți înscrie la Break-In-ul din cadrul FSA 2019.

Tururi Ghidate la FSA

 În timpul Festivalului Strada Armenească cele mai îndrăgite sunt tururile ghidate în care puteți descoperi istoria străzilor și a cartierului armenesc din București. Cele de vineri și sâmbătă sunt deschise tuturor dar dimineața zilei de duminică este rezervată familiilor pentru un tur special dedicat copiilor, încheiat cu tradiţionala bătaie cu apă. Iată șase puncte-cheie ale turului:

Catedrala Armeană - cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil  (Bd. Carol I  nr. 43). În 1911 s-a pus temelia bisericii actuale, planurile având ca model catedrala de la Vagharșapat - Ecimiadzin din Armenia. Pe 5 septembrie 1915, a fost sfințită Catedrala Armeană Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Pe 22 Decembrie 1989 primele clopote care au sunat în București, vestind schimbarea de regim, au fost clopotele Catedralei Armene.

Casa de Cultură „Hovsep şi Victoria Dudian” - Muzeul Eparhiei Armene din România (Bd. Carol I 43)

Casa Culturală Armeană a fost ridicată în anul 1944 pe locul fostei Școli armene „Misakian”, prin strădaniile profesorului H. Dj. Siruni. Stilul armenesc al arhitecturii construcției este întărit de decorațiile și ornamentele de pe fațadă, preluate după motivele Catedralei Zvartnoț din Armenia. În prezent adăpostește Biblioteca și Muzeul Eparhiei.

Casa Melik – Muzeul Theodor Pallady (Str. Spătarului 22)

Casa Melik este considerată cea mai veche casă locuibilă din București. Terminată între 1750-1760, casa ajunge în proprietatea arhitectului Iacob Melik, care dă sens și nume acestei bijuterii arhitectonice legând-o de mai multe personalități istorice implicate în Revoluția din 1848. În anii ’60, autoritățile comuniste îl oferă soților Răuț spre a adăposti colecția lor de artă negociată și răscumpărată de la statul român. Casa Melik devine Muzeul Pallady.

Centrul Cultural Armean (Str. Armenească 13)

Casa care adăpostește acum Centrul Cultural Armean este o fostă proprietate a unei ramuri a familiei Melik și a fost, după naționalizare, locuită de câteva familii de armeni, iar zona dinspre stradă a adăpostit timp de mai bine de 60 de ani redacția revistei armenești “Nor Ghiank” (“Viață Nouă”) iar după 1990 și revista “Ararat”.

Muzeul K.H. Zambaccian (Str. Zambaccian 21A)

Colecţionarul și criticul de artă de etnie armeană Krikor H. Zambaccian (1889-1962) a alcătuit una dintre cele mai valoroase colecţii de artă din România. Pentru a o pune în valoare, în anii ’40, Zambaccian a construit casa în care sunt astăzi expuse picturi, sculpturi, grafică şi mobilier achiziționate pe parcursul unei jumătăți de secol.

Hanul lui Manuc (Str. Franceză 62)

Povestea lui începe în anul 1806, când acesta a răsărit pe meleagurile lui Bucur. Întemeietor i-a fost Manuc Mirzaian, mai bine cunoscut sub numele de Manuc Bei. Vestit negustor, diplomat și hangiu de origine armeană, Manuc era considerat în acele timpuri drept unul dintre cei mai avuți moșieri din Balcani.