Lucruri pe care le știi doar dacă ești RANGER cu GABRIELA POIANĂ

Gabriela Poiană este unul dintre rangerii de la Parcul Natural Văcărești, ceea ce înseamnă că are ocazia să practice această meserie chiar în interiorul celei mai mari aglomerări urbane din România. Am vrut să vedem cum este să ai această meserie, care presupune asigurarea protecției și ordinii în cadrul parcurilor naționale, într-un oraș ca Bucureștiul și într-un loc atât de special ca Delta Văcărești (Delta dintre blocuri).  

Despre alegerea acestui domeniu: „Vreau să clarific mai întâi faptul că fiecare membru al echipei noastre este ranger. Însă, la rândul său, îndeplinește și alte roluri în organizație. Eu, de exemplu, sunt responsabilă de comunicare. Pentru mine nu a fost o alegere. În facultate am avut revelația asta, că vreau să fac comunicare pentru mediu. Nu știam ce înseamnă, nu auzisem de nișa asta niciodată, am făcut niște asocieri, am simțit lucrul ăsta și apoi l-am pus în cuvinte. Nu învățăm așa ceva în facultate. Acolo comunicarea în domeniul ecologiei este privită cu destul de mare superficialitate.”

Despre cum arată o zi din viața deranger: „Cum atribuțiile ne sunt împărțite în două, în cazul unora dintre noi, munca se împarte între birou și parc. Pot fi zile cu mai mult birou sau zile cu mai mult parc, dacă avem evenimente, tururi ghidate, acțiuni cu voluntarii etc. Important este ca în permanență să avem rangeri în teren. Astfel că, ne programăm turele pe cât posibil în funcție de programul celorlalți. Dar sunt și ture spontane, când nu mai ai stare la birou și ieși în patrulare.”

Un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre job-ul ranger: „Trebuie să fii foarte flexibil în comunicare. Unul dintre rolurile noastre este să vorbim cu oamenii în teren, fie că ne întreabă ei, fie că îi vedem nedumeriți și începem noi discuția. Important este să găsești o cale de comunicare cu fiecare dintre ei și să găsești acel ceva cu care fiecare să empatizeze. Oamenii sunt diverși și, de multe ori, nu își dau seama că un lucru aparent inofensiv poate afecta negativ ecosistemul sau bunăstarea parcului.”

Despre cea mai importantă calitate pe care un ranger trebuie să o aibă: „Curiozitate. Trebuie să accepți faptul că, la rândul tău, ești un vizitator în parc, că nu le cunoști pe toate și că, dacă ești atent la detalii, vei întâlni tot timpul lucruri noi: specii de plante pe care nu le știi, insecte, sunete, ritualuri de împerechere, semne, despre care să te documentezi mai apoi.”

Despre cele mai mari idei preconcepute ale românilor în legătură cu domeniul în care activează: „Nu mă voi referi la cazul nostru, pentru că este puțin atipic, activând și în București. Dar, cred că, în mentalitatea colectivă, rangerul este subestimat ca și pregătire. Avem impresia că este un paznic al pădurii și atât. Că are o listă scurtă de sarcini, destul de limitate și care nu presupun prea multă pregătire. În realitate, rangerul cunoaște ecosistemul în care activează mai bine decât se cunoaște pe sine. Are cunoștințe foarte vaste în ce privește natura și este un interpret fantastici al celor mai subtile semne. Și, cel mai important: sunt oameni foarte sensibili. Sigur, pot face referire doar la oamenii pe care i-am cunoscut, însă nu am putut să nu remarc faptul că toți au o sensibilitate aparte, rafinată, tocmai datorită apropierii față de natură și timpului îndelungat pe care îl petrec acolo. Conservarea naturii este un domeniu adesea ignorat, oamenii având impresia că e de la sine înțeleasă, că se face singură, că ține de un anumit nivel de dezvoltare economică. Ori, nu este deloc așa, natura se poate descurca singură, și fără oameni, noi însă nu putem supraviețui fără natură.”

Dacă România ar fi o persoană, Gabriela ar descrie-o astfel: „Un copil de la țară, provenit dintr-o familie destul de dezbinată și cu o situație precară, cu o viață destul de grea. Un copil sincer, cuminte, cu fața luminoasă. Foarte inteligent și sensibil, însă neșlefuit și cu un potențial imens. Un copil ambițios, care, pe zi ce trece, adună motivație și va reuși în viitorul apropiat să plece de acasă și să-și croiască o carieră minunată.”

Despre cea mai mare satisfacție pe care ți-o oferă acest job: „Timp petrecut în natură, timpul petrecut cu copiii și cu alți oameni iubitori de natură.”

Cel mai important sfat pe care l-ar da cuiva care-și dorește să se facă ranger: „Curajul de a crede în ceea ce îți dorești, chiar dacă ți se spune că acel lucru nu există.”

Despre cea mai importantă lecție pe care a învățat-o din această meserie: „Să spun și să fac lucrurile cu tot sufletul. Nu știi niciodată ce ochi însetați de inspirație ai în jurul tău și cum poți influența oamenii dacă ești 100% implicat.”

credit foto: Kinga Pinkston
Articol de Gruia Dragomir, Redactor Zile şi Nopţi Bucureşti