Jurnal de bucureștean: My Summer Well la Domeniul Știrbey

Trupe de rock alternativ actual și pe val, muzică electro de calitate, un loc splendid aflat aproape de București, dar la o distanță suficient de mare de aglomerație și poluare, deplasarea studențească prin intermediul autobuzelor STB, posibilitatea de a petrece un weekend care să semene cu o vacanță – toate astea mă atrag la Summer Well, festivalul meu favorit. 

Pentru mine, acestea sunt principalele atracții, dar, dacă n-ar fi completate de zona de shopping Bohemian Life, Summer Wellness, instalații de artă, expoziții, street food etc, ar fi doar un festival. Împreună, compun un eveniment unic, la care mă duc cu plăcere – ca fan, ca bucureștean, dar și ca jurnalist. Acum doi ani, de pildă, am avut ocazia de a-i cunoaște pe băieți de la Metronomy - faină trupă! 

Din punct de vedere muzical, ce mi-a plăcut la line-up-ul festivalului din 2018 înainte de a participa la el a fost, evident, capul de afiș – Bastille, trupa pe care o ratasem în 2014 la Buftea, dar am văzut-o acum trei ani la Bonțida și mi-a produs o puternică impresie. În egală măsură însă, am fost interesat de Cigarettes After Sex, trupa americană care a făcut o frumoasă carieră pe YouTube până când a ajuns cunoscută în toată lumea, grație includerii unei piese în serialul „Povestea slujitoarei”. Și, desigur, eram curios să aflu cum cântă live The Kooks, Sofi Tukker, precum și HMLTD – despre ultimele două trupe nu știam mare lucru, le ascultasem doar de curiozitate.

N-am reușit să ajung vineri seara la Night Picnic 2018. Cei care au ajuns însă au fost privilegiați – spun asta, după ce am văzut pe contul de Facebook al festivalului repetiția Orchestrei Simfonice București pentru energica piesă „To The Door” a revelației britanice HMLTD. Sâmbătă însă am ajuns fix înainte de concertul Cigarettes After Sex și n-am mai avut niciun motiv de regret: recitalul a fost impecabil. Sound-ul tânguitor, element de coeziune al întregii discografii CAS ce pare o reinterpretare a aceleiași melodii, s-a lipit de sufletul publicului bucureștean, aș zice, mai cu seamă, de componenta feminină a acestuia.

Duminică a fost, cum era de așteptat, ziua Bastille, britanicii având o prestație entuziasmantă, cu o notă deosebită pentru capacitatea lor de a suna altfel într-o țară în care au mai cântat, de fiecare dată diferit.

O să stârnesc câteva zâmbete, dar nu m-a dezamăgit nici tandemul american Sofi Tukker, în pofida sound-ului house care m-a făcut să-l asemăn celui de la o petrecere sătească dintr-un club olandez mititel al anilor 2000. Newyorkezii au avut însă o prezență scenică energică și au sedus un public care cred că nu se dă în vânt, în mod curent, după EDM.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult, și zău că ajunge să asculți o singură frază muzicală ca să ajungi la această concluzie, a fost flamboiantul, eclecticul, postmodernul grup britanic HMLTD, care a susținut un show excelent duminică după-amiază. NME, „biblia” muzicală din Insulă, nu s-a înșelat denumindu-i pe acești băieți „cea mai palpitantă trupă nouă a Marii Britanii”.

La Summer Well 2019 pariez, ca toată lumea, pe capetele de afiș: The 1975 (sâmbătă, 10 august, ora 23.45, Orange Main Stage) și, respectiv, The National (duminică, 11 august, ora 23.45, aceeași scenă).

Articol de Horia Ghibuţiu