ANA-MARIA NEGRILĂ | Despre cum am ajuns la S.F.

Am început prin a citi basme, dar destul de rapid am descoperit S.F.-ul, așa că am citit masiv S.F. (uneori citeam și două-trei cărți pe zi), iar curând, rămânând în pană de romane, am diversificat genurile, am trecut la cărți polițiste, istorice, apoi la romane realiste și tot așa; în căutare de noi titluri, am ajuns să descopăr scriitori din alte timpuri și alte zone geografice.

Din păcate, a existat o vreme în care cărțile nu erau atât de ușor de procurat, așa că trebuia să depui ceva efort ca să găsești titluri noi. Nu știu dacă am ales neapărat să scriu literatură S.F., cât am vrut să scriu pur și simplu, iar faptul că m-am oprit mai mult în zona fantasticului a fost pur conjuncturală, o alegere pe care am făcut-o pentru că în anii ’90, când am debutat, SF-ul oferea o mulțime de posibilități de publicare, de participare la tot felul de activități, de deplasare la festivaluri etc.

Cu toate că acum am ajuns să fiu cunoscută pentru S.F., în ce scriu se regăsesc de fapt mai multe sub-genuri: fantezie întunecată, cyperpunk, new weird, chiar și fantastic pur și simplu. La un moment dat, am scris și un roman polițist, din care am preluat anumite fragmente când am definitivat Împăratul ghețurilor. Singura redută literară personală pe care nu am cucerit-o încă, deși aș fi dorit, este cea a fanteziei istorice, cu toate că mă gândesc de câțiva ani la un roman. Simt însă că se apropie momentul să duc și acest proiect la îndeplinire. 

Cityzen ANA-MARIA NEGRILĂ, Autoare de romane şi povestiri Science Fiction & Fantasy (Orașul ascuns, Împăratul gheţurilor, Lumile se prăbușesc, Regatul sufletelor pierdute, Ascensiunea stelară, Agenții haosului)