CRISTIAN GLOVASCHI | Parkour în Bucureşti

În anii ’90, ca mai toți copiii, ne jucam printre ruinele clădirilor neterminate, ne cățăram pe diverse schele, săream de peste tot. Așadar, am pornit de mic cu dorința asta, de mișcare. Am continuat cu mult sport, de multe ori autodidact, mare fan Van Damme, Jackie Chan și Bruce Lee. Am căutat deci sporturi care să-mi satisfacă nevoia asta mare de mișcare. De parkour, ca disciplină în care scopul este „a fi puternic, a fi de folos” sau „a fi și a rezista” (‘être fort pour être utile, être et durer’), am aflat în 2005, odată cu apariția primului documentar, Jump London.

Comunitatea Traceurs a apărut datorită dorinței noastre de a împărtăși mișcarea, descoperirea, cu toți oamenii interesați. Am fost entuziasmați de libertatea ce ți-o oferă mișcarea și de utilitatea ei, încât idealul nostru era ca toți să se miște prin oraș folosindu-se de tehnici de parkour. Până la urmă, visul nostru avea o rădăcină reală: oamenii, la un moment dat, chiar obișnuiau să se folosească de abilitățile propriului corp pentru a vâna și, într-un final, supraviețui. De ce nu ar fi mers și printre betoane? Oamenii sunt cam indiferenți la mișcarea noastră și încercăm să le respectăm dorințele, ca să rămână așa - reguli de bun simț, fără gălăgie, fără să distrugem etc. O mare provocare ar fi faptul că arhitectura orașului este într-o mare și continuă degradare.

Nu este safe să te miști fără să cunoști spațiul, obstacolele. În mare, tot ce a fost făcut bine se distruge încet, fără ca cineva să facă ceva în privința asta. Ce rămâne e doar de fațadă, să dea bine pe foaie și la alegeri și în conturi. Așadar, un plus pentru ignoranță și multe minusuri pentru arhitectură și calitatea materialelor.

Cityzen CRISTIAN GLOVASCHI , Unul dintre pionierii practicării parkour-ului în România, fondator al primei comunităţi de parkour de la noi