#bucharestoffline | Sâmbătă, 12.35, Gara de Nord

E o căldură umedă și apăsătoare peste București. Gara de Nord, în plin sezon de vară, s-a umplut de oameni ce cară plase, pungi, trolere, rucsacuri, genți, poșete, desagi, papornițe... Îmi sună în cap un cântec al lui Vali Sterian de prin 1994: 

M-a pus dracu' să merg prin Gara de Nord,
și era să am un atac de cord.
Ce vânzoleală am putut să văd
tarabe, dughene, reclame, turbane, curve
copiii străzii, șuți, o mulțime de norod…
Mă batea la cap un amic dacă nu aș vrea să merg
în excursie la turci?
Ce nevoie mai am de excursii în țara cu semilună,
dacă în Gara de Nord am bazarul mult, mult, mult mai la-ndemână. 

Azi, doar reclamele s-au schimbat. În drumul către trenul meu spre mare, aud din mulțime o voce de bărbat ușor indignat de anunțurile despre întârzierile trenurilor : Bă, ai dracu’, da’ trenu’ nostru când îl afișează? Sau întârzie până mâine la aceeași oră?

Să fiu al dracu’, acia, în Gara asta dă Nord, stă lumea cu ochii pă panoul ăla de sosiri/plecări ca pă bila dă la ruletă !

În compartiment, abia așezat, dau de Mătușa și Nepoata care merg la mare. Au cam alergat după tren. Matușa, vopsită brun, protectoare dar severă, își trage răsuflarea și zice, aranjându-și fusta:
- E bine. Nu e aglomerat. Pe vremea lu' Ceaușescu urca lumea în tren pe geam. Nepoata – are vreo 12 ani și-un tricou cu Hello Kitty - clipește neîncrezatoare cu ochii la geamul securizat, dintr-o bucată.
- Nu erau geamuri d-astea atunci, nu știi tu, îi anticipează matușa întrebarea. 
Apoi, în timp ce trenul pleacă cu scârț, nepoata se afundă-n tabletă iar matușa scoate un sendviș cu parizer din care mușcă gânditoare. Etc.

#bucharestoffline cu George Mihalcea, un bucureştean devenit dintr-un ploieştean, jurnalist de radio de 17 ani, cu 15 ani de Radio Guerrilla, convertit recent la Smart Radio, jurnalist de film la cinemap.ro, autor de proză scurtă la editura Trei, care iubeşte Bucureştiul - vorba lui Caragiale - cum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea.