PE GUSTUL NOSTRU | Moules frites – midii și cartofi prăjiți, un dish belgian à la française

Să ne înțelegem de la bun început, moules frites (midii & cartofi prăjiți) este un dish belgian și nu franțuzesc dar, în cele ce urmează, îmi permit să comentez puțin diferitele feluri de moules frites pe care am apucat să le gust recent în Franța, mai exact în Cassis, un mic port de pescari aflat nu foarte departe de Marsilia. 

Am rămas cu pasiunea asta pentru moules frites de la prima mea vizită în Bruxelles, unde le-am încercat mai întâi la Chez Léon, un lanț de restaurante belgian cu o istorie de peste o sută de ani, francizat în prezent și în Franța. Apoi, ori de câte ori am fost prin Paris, pe check list a rămas în continuare vreun Chez Léon din multele deschise în capitala Franței.

Mi se pare un fel minunat de mâncare cu care să te răsfeți la capătul vreunei plimbări în care ai bătut mare parte din drum la pas. Midiile sunt extraordinar de hrănitoare în minerale, proteine și vitamine – mai ales când sunt proaspete, tocmai de aceea e bine să le mănânci pe malul mării, fie că-i Mediterană, fie că-i Marea Neagră. Acei cartofi adăugați la acest dish înseamnă, pe lângă porția necesară de carbohidrați, și asigurarea că vei fi sătul la finalul mesei. 

Ceea ce face diferența în cazul acestor moules frites pentru mâncăul din tine este sosul în care sunt preparate. 

Felul meu preferat de la sus pomenitul Chez Léon este... moules frites Léon, cu un sos simplu de vin alb, țelină, smântână și ceapă caramelizată, mai mult decât suficient pentru a da o savoare fabuloasă kilogramului de midii care vine la porție. În Bruxelles sau Paris, dish-ul ăsta e cam la 20-25 de euro. 

În Cassis, am găsit moules frites chiar în port, la o cârciumă specializată în așa ceva la 17-18 euro porția. Nu exista varianta mea preferată, ca la Léon, așa că le-am încercat, în diferite zile, pe celelalte. Cea mai bună combinație n-a fost nici moules frites la vapori (prea insipid, midiile au nevoie de un sos totuși), nici à la provençale (sosul de roșii avea prea multe foi de dafin în compoziție) și nici à la marinière (sosul alb pe bază de unt e cam prea greu). Alegerea cea mai inspirată s-a dovedit moules frites au Roquefort. Aviz amatorilor de midii: combinația cu tradițională brânză cu mucegai franțuzească poate da dependență. Din câte țin minte de acum doi ani, și-n Chez Léon-urile pariziene apăruse în meniu această variantă marcată ca fiind inedită în meniul lor. Până la revenirea în Franța, altă variantă mulțumitoare în materie de midii mai aproape de noi în afară de ferma de midii bulgărească de la Dalboka, unde ajunge tot românul vara, eu nu știu. Iar acolo trebuie să te ferești de midiile cu sos roșu pentru că bulgarii folosesc ketchup pentru sos în loc de roșii. Dacă știți voi vreo variantă de moules frites prin București și-mi dați de veste la bucuresti@zilesinopti.ro va rămân îndatorat, ca de la un mare iubitor de moules frites la altul.  :)