PERFORMING ARTS: Sarah Brightman “Hymn in Concert”

Pe 21 octombrie, la Sala Palatului, soprana de crossover clasic Sarah Brightman, singura artistă care a reuşit să se impună în topurile Billboard deopotrivă în secţiunile de muzică clasică şi Dance, revine la noi în cadrul turneului de promovare al celui mai recent album al său, „Hymn”, al 12-lea disc de studio şi, totodată, primul de la „Dreamchaser” încoace.

Concertul prefaţează lansarea pe 15 noiembrie al documentului video şi audio al turneului mondial, „Hymn in Concert”, al cărui tracklist anunţat ne oferă o idee relativ limpede asupra pieselor pe care le va interpreta la Bucureşti – dar, probabil, fără invitaţi speciali precum Mario Frangoulis, Yoshiki sau Vincent Niclo -, fie că este populara „Time to Say Goodbye”, care a transformat-o într-o vedetă planetară în urma duetului cu Andrea Bocelli, sau „Canto Per Noi”, compoziţia legendarului Ennio Morricone, fie că e cea care dă titlul albumului, „Hymn”, cover după hit-ul trupei de Prog-Rock britanice Barclay James Harvest (de pe LP-ul „Gone to Earth”) ori „Sogni”, compozitul muzical concoctat de producătorul Frank Peterson din arii din opere compuse de Bizet.

Eclectismul surselor muzicale nu este de speriat în cazul „Hymn” ba dimpotrivă, întrucât îi poate permite sopranei să îşi pună mai bine în valoare vocea apropo de interpretările sale în interval de trei octave şi, mai mult, garantează o dinamică interesantă a programului, spre deosebire de mai liniarul, să zicem, „La Luna”, în care crossover-ul de clasic şi Synth-Pop plafona evoluţia muzicală a experienţei live prin monotonie stilistică (şi asta lăsând la o parte ciudata versiune a lui „Scarborough Fair”). Popularitatea britanicei Sarah Brightman este uriaşă iar priza la public se datorează într-o anume măsură duetelor cu parteneri celebri din universul showbiz-ului, indiferent că aceştia şi-au dobândit notorietatea ca performeri în muzica cultă sau Pop(ulară), teatru, Musical-uri sau film, iar pe lista sa, alături de Bocelli, Plácido Domingo, Nigel Kennedy sau José Carreras, se regăsesc Cliff Richard, Tom Jones, Ofra Haza şi Paul Stanley de la Kiss, dar şi John Gielgud, Antonio Banderas, Paul Sorvino ori... Paris Hilton.

Această popularitate nu putea fi clădită însă decât pe un har interpretativ deosebit, confirmat de altfel încă de la debutul ei pe scenele de Musical din West End din 1981 în „Cats” (când l-a cunoscut şi pe faimosul compozitor Andrew Lloyd Webber, al cărui soţie a devenit ulterior) şi demararea colaborării cu Frank Peterson, producător şi aranjor expert în crossover, care se rodase deja cu succes în derularea proiectelor Enigma (al lui Michael Creţu) şi Gregorian. Iată deci, pe scurt, argumentele pentru care merită să ascultăm live „Imnul” lui Sarah Brightman la Sala Palatului.

Ioan Big