Lucruri pe care le știi doar dacă ești…INTERPRET ÎN LIMBAJUL SEMNELOR | LAVINIA CHIȚU

 

 

 

Când vine vorba de limbajul semnelor, Lavinia Chițu pare să le fi făcut pe toate. O putem vedea la TV, dar și pe scenele festivalurilor de muzică, traducând în limbajul semnelor nu doar versurile pieselor, dar și instrumentele și energia muzicii. Lavinia are un CV impresionant, care e destul de greu de rezumat aici, dar poate fi consultat în întregime pe site-ul ei: laviniachitu.com/despre-mine/

 

Despre alegerea acestui domeniu: „Am ales acest domeniu pentru că eu, la rândul meu, am o poveste frumoasă, dar, în același timp, și tristă. Provin dintr-o familie de oameni surzi, care nu aud deloc: nu aud sunetul din lumea noastră, nu aud ciripitul păsărilor, foșnetul frunzelor, valurile mării, dar, mai ales, ei nu aud muzica, această formă a artei, pe care eu mi-am ales-o drept meserie.
Muzica este o terapie pentru mine și nu pot trăi fără muzică. Încă din copilărie, am observat că lipsea foarte mult informația în lumea părinților mei, dar și în comunitatea de oameni surzi, la nivel național. Așa că am decis să mă implic, să fiu voluntar la diferite asociații care ajută persoanele cu dizabilități și, personal, organizam excursii, competiții sportive, evenimente culturale pentru ei. După ce am crescut și am schimbat diferite joburi, într-un final mi-am dat seama că aceasta este „vocația mea” de a fi un interlocutor, un mesager între „lumea tăcerii“ și „lumea auzitorilor” și că misiunea mea este una extrem de importantă.

Din anul 2014 am început această meserie de interpret în limbajul semnelor prin legislația dată de CNA, care obligă posturile de televiziune să aibă un interpret la emisiunile de știri, emisiunile politice, culturale, economice și, practic, din acest punct viața mea s-a schimbat în bine - am avut un sentiment special că pot ajuta concret, cu informație, educație în limba maternă a acestor persoane surde, prin limbajul semnelor. De atunci au urmat numeroase proiecte importante și frumoase pentru care nu am cuvinte și în care m-am implicat foarte mult, pentru că eu aduc emoție și sentimente din lumea noastră, a auzitorilor, în lumea lor.

Cum spuneam, am avut proiecte notabile cu casele de producție muzicale Global Records, Roton, NETD Music (casă de producție din Turcia), cu DSU, Poliția Română, InfoCons, Casa Experimentelor, proiecte și colaborări în alte țări prin programele Erasmus+, colaborări și proiecte în domeniul filmelor de lung metraj și al teatrului, atât în România cât și în Turcia.
Am fost prezentă la conferințe, summituri, diferite prezentări ale unor companii precum Forever Living, colaborări online cu canale de YouTube, cum ar fi „Doza cu cultură generală”, proiecte în domeniul autismului, make-up-ului, sportului, gastronomiei, colaborări pe termen lung cu mai multe posturi de televiziune, prezentând știrile și alte emisiuni în limbajul semnelor, dar și speaker motivațional la TEDxBrașov, cu speech-ul „Music beyond sound”.
Începând cu anul 2019 am fost prezentă la festivaluri mari, precum Summer Well, Afterhills, The Artist Awards și la concerte importante organizate în clubul Expirat și la Arenele Romane.

Practic, am adus și am interpretat în limbajul semnelor pentru aceste persoane surde o gamă largă de informații și nu mă voi opri aici. Doresc să mă implic mai departe și să îmi fac cunoscută prezența și la nivel global în următorii ani, pentru că pregătesc o serie de proiecte mari, dar o sa le aflați toate la timpul lor.”

Despre cât de greu este să practici această meserie: „Sincer, uneori îmi este greu și fiecare zi este o provocare pentru mine. Totuși, practic o meserie complexă.
Există situații când sunt invitată la conferințe și summituri și nu știu despre ce se va vorbi, decât la modul general și în acele momente trebuie să interpretez rapid în limbajul semnelor și să adaptez cuvintele cât mai ușor și într-un mod cât mai simplu pentru oamenii surzi care mă urmăresc. Nu poți traduce „cuvânt cu cuvânt” ceea ce spune persoana care vorbește, trebuie să adaptezi pe moment în cuvinte și propoziții pe care publicul tău surd să le înțeleagă.
De ce spun asta? Pentru că limbajul semnelor este cu 70% mai sărac decât vocabularul și gramatica limbii române vorbite, aici vocabularul este foarte restrâns, sunt cuvinte simple, nu complicate și de aceea trebuie să adaptez pe moment ce a vrut să spună persoana X, ca eu să traduc într-un mod cât mai simplu în limbajul semnelor. Și asta face orice interpret în limbajul semnelor: traduce, interpretează și adaptează continuu în construcții cât mai simple. De exemplu: cuvântul „abstract” nu există în limbajul semnelor și atunci trebuie folosit un sinonim și anume termenul „greu de înțeles” (asta le transmit în semne).”

Despre cum arată o zi din viața de interpret pentru persoanele cu deficiențe de auz: „Uneori poate fi ușoară și o zi normală, dar alteori este grea, pentru că, dacă este nevoie să merg cu ei la instituții de stat și instituții publice, este destul de complicat să rezolv problema persoanei cu dizabilitate. Pe lângă asta, o fac la modul voluntar, deoarece instituțiile statului încă nu vor să aplice legislația existentă (legea 448/2006 art. 69 și 70), unde scrie clar faptul că orice instituție de stat trebuie să asigure interpret în limbajul semnelor plătit, pentru a oferi serviciile de interpretariat pentru ca persoanele cu deficiențe de auz să aibă acces cât mai ușor la informație și să-și rezolve problemele.
Când am astfel de cazuri, merg voluntar să ajut și eu nu sunt plătită de nimeni, iar când solicit la birourile acestor instituții o banală ștampilă pe ordinul de deplasare pentru autorizația mea, mi se cer explicații.
Este păcat că nu există în momentul de față anumite prevederi, o obligativitate și sancțiuni în legislație care să ne confere și nouă anumite drepturi și să fim plătiți pentru munca depusă. Sunt favorizați interpreții care lucrează în asociații sau sunt plătiți pentru a-și oferi aceste servicii, dar noi, restul, nu. În străinătate, toți interpreții sunt plătiți de către guvern și cu sume destul de bune. Mai mult,  numeroase companii private plătesc interpreți în limbajul semnelor pentru diferite evenimente muzicale, culturale etc. Nu știu de ce în țara noastră durează așa de mult să fim și noi recunoscuți la nivel național și să fim plătiți de către stat în mod direct, pentru că avem și noi o meserie prin care ajutăm și aducem informația în lumea persoanelele surde. Am totuși speranța că pe viitor lucrurile se vor schimba în bine. În prezent există câteva persoane în Guvern și în Parlament care se zbat pentru drepturile lor, dar este nevoie de mult mai mult. Din păcate sunt interpreți care renunță la această meserie din cauza acestui impediment destul de mare.”

Un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre job-ul de interpret pentru persoanele cu deficiențe de auz: „Pentru job-ul de interpret în limbajul semnelor pentru persoanele cu deficiențe de auz este nevoie de foarte multă răbdare, înțelegere, învățare, ascultare, creativitate. Trebuie să fii deschis, „open mind” în ajutorarea aproapelui, dar îți trebuie și foarte mult curaj și ambiție.”

Despre cea mai importantă calitate pe care trebuie să o aibă un interpret pentru persoanele cu deficiențe de auz: „Să nu divulge anumite informații confidențiale și ceea ce a făcut interpretul în interacțiunea sa cu persoana cu deficiențe de auz. Am auzit de-a lungul timpului situații în care persoanele surde sau interpreții povesteau ceea ce se întâmplase pe teren sau alte detalii legate de anumite aspecte confidențiale din cadrul procesului de comunicare privat între persoana surdă și interpret, iar asta nu este ok. Toate aceste detalii care implică informații personale sau intime legate de o anumită situație sau o anumită persoană sunt informații care trebuie ținute secret,  iar interpretul trebuie să-și exercite meseria sa cu mult profesionalism din acest punct de vedere. Noi, interpreții în limbajul mimico gestual, suntem numiți și „CIA” - serviciul de informații secrete. O altă mare calitate este răbdarea, această meserie necesită foarte multă răbdare, dar și compasiune.”

 

Despre cea mai mare idee preconcepută a românilor în legătură cu domeniul în care activează, Lavinia spune: „Legat de meseria mea nu aș putea spune că există anumite idei preconcepute. Oamenii înțeleg ceea ce fac eu și uneori sunt privită cu interes, cu admirație, cu respect, dar au fost cazuri când am fost privită și cu mirare, indignare sau chiar m-am izbit de indiferență. Această indiferență doare cel mai tare. Nu mă afectează pe mine în mod direct, ci comunitatea de oameni surzi, pentru că această indiferență duce la marginalizare și izolare socială.

Revenind la meseria mea, de artist-interpret în limbajul semnelor în domeniul muzical, aș putea aduce în discuție un exemplu de idee preconcepută. Mi s-a pus de multe ori întrebarea: de ce faci muzică pentru oamenii surzi? E inutil, ei nu pot să audă muzica, nu mai bine caută pe internet versurile melodiei și le citesc pur și simplu? Dincolo de limbajul specific, de a traduce în semne versurile melodiei, încerc să transmit în primul rând mesajul în sine și emoția acesteia, pentru că un videoclip în această variantă specială pentru oamenii surzi, dincolo de cea originală a artiștilor consacrați, este importantă și coregrafia, mimica, scenografia, toate acestea eu încerc să le îmbin într-un mod cât mai creativ. Și de aceea, pentru a traduce și mai ales pentru a exprima cât mai bine acest mesaj, îmbin traducerea prin semne a versurilor cu dansul și cu o mimica adecvată melodiei respective, în funcție de ceea ce ea transmite (energie, dragoste, tristețe etc.). Eu şi dansez în aceste videoclipuri muzicale, pentru că, dacă este o melodie mai ritmată, trebuie să şi arăt ceva din punct de vedere coregrafic. O persoană care nu aude, nu înţelege nici linia melodică, aşa că ceea ce exprimi prin versurile traduse în semne, poţi completa cu dansul și, în acest fel, și percepția unei persoane surde care urmărește clipul respectiv va fi una mult mai bună și va simți emoția și vibrația dincolo de semne. Mai mult decât atât, în cazul concertelor live, unde am fost prezentă ca interpret pentru publicul surd, am interpretat în semne și instrumentele muzicale (chitară, pian, tobe, fluier etc.) într-un ritm mai lent sau mai alert, cu o tehnică de interpretare pe o tonalitate mai joasă sau mai înaltă, în funcție de ritmul melodiei respective. Și, da, așa „ascultă” oamenii surzi muzica și o înțeleg și le place!”

 

Despre cea mai mare satisfacție pe care ți-o oferă acest job: „Mulțumirea de a-mi ajuta semenii care au această deficiență, faptul că sunt o portavoce pentru ei și că prin mine se fac și ei auziți. Faptul că părinții mei sunt înțeleși de mine, că le-am adus informația și fac asta în fiecare zi și îi ajut să își îmbunătățească vocabularul, limbajul semnelor, prin asimilarea de noi cuvinte și, în general, faptul că prin meseria mea contribui la dezvoltarea pe plan cultural a acestei comunități de persoane. Dacă în fiecare zi faci ca un om să fie înțeles și te faci ascultat, este îndeajuns ca de aici să pornească o schimbare în noi și să devenim astfel mai buni și mai înțelepți.”

Cel mai important sfat pe care l-ar da cuiva care-și dorește să se facă interpret pentru persoanele cu deficiențe de auz: „Cel mai important sfat, dacă vrei să devii interpret pentru persoanele cu deficiențe de auz, este să practici această meserie cu mult profesionalism și să fii în sprijinul lor 100% și nu cu anumite interese.
În primul rând, pentru a deveni interpret, o persoană trebuie să urmeze un curs de 3 luni de zile în limbajul mimico gestual LMG, după care să își întocmească documentele pentru autorizare și abia după aceea, cel mai important aspect este să învețe limbajul semnelor de la oamenii surzi și de la tinerii surzi, acolo înveți această meserie, interacționând permanent cu ei și petrecând cât mai mult timp în această comunitate. Această meserie nu poate fi învățată în câteva luni de zile, ea se învață în câțiva ani de zile, trebuie să aprofundezi acest limbaj al semnelor, să îi cunoști pe acești oameni și să-i pui pe ei în prim-plan.” 

 

Despre cea mai importantă lecție pe care a învățat-o din această meserie: „Cea mai importantă lecție din viața mea a fost că m-am născut într-o lume cu sunet, dar am trăit în paralel și într-o lume a tăcerii, din cauza situației din familia mea, și mi-am pus întrebarea: de ce? Nu am avut la început acest răspuns, dar am acumulat în fiecare zi câte ceva, până am construit acest puzzle și am înțeles atunci că trebuie și este nevoie să fac această meserie.”

 

Material realizat de Gruia Dragomir, redactor Zile și Nopți