#bucharestoffline | Ota, zona Cotroceni Miercuri: ora 19.30

 

 

 

 

 

 

E miercuri și aștept niște prieteni în curte la Ota, unul dintre locurile mele preferate de pălăvrăgeală cu amicii, departe de lumea dezlănțuită a centrului vechi bucureștean.

Îmi fac de lucru pe telefon, mai răspund la niște mailuri, ca orice om care a terminat jobul dar nu poate sta departe de el. Mă trezesc apoi că las telefonul deoparte, atras fără voie de conversația deloc discretă de la o masă vecină.

E o masă româno-germană de opt, nouă oameni. Adeseori mă fascinează la găștile astea mixte lipsa de naturalețe a românilor.
E ceva, la românii educați mai ales, o nevoie de a fi pe placul străinilor, de a obține recunoașterea, validarea lor. Lucru care îi face să arate ba un complex de inferioritate umilă, ba unul de superioritate ostilă.
Nu e și cazul găștii asteia mixte de aici, de la Ota, și, ascultându-le dialogul în engleză, mă trezesc zâmbind de multe ori.

Bunăoară, acum, unul din nemți zice că el nu știe ca în română să fie vreun cuvânt apropiat de rücksicht. O româncă râde relaxat și îi atrage atenția că există considerație sau deferență care-s cam acelaşi lucru. Dar, zice ea, germana are uneori, când e vorba de filosofie, de exemplu, mulți termeni intraductibili într-un singur cuvânt sau o singură expresie. Weltanschauung e problematic pentru orice altă limbă pentru că nu înseamnă doar o privire a individului asupra lumii, ci implică multe credințe, de la cele religioase până la cele personale, pe care individul le manifestă în acestă privire asupra lumii.
Zgomotul halbelor ciocnite și al râsetelor întrerupe puțin conversația. Înainte ca prietenii mei să apară unul câte unul pe terasa de la Ota, la masa româno-germană, îl mai aud pe unul dintre români care îi felicită pe nemți că sunt aşa pragmatici încât au termenul schadenfreude, un echivalent scurt pentru expresia românească "să te bucuri când moare şi capra vecinului".Etc.

#bucharestoffline cu George Mihalcea, un bucureştean devenit dintr-un ploieştean, jurnalist de radio de 17 ani, cu 15 ani de Radio Guerrilla, convertit recent la Smart Radio, jurnalist de film la cinemap.ro, autor de proză scurtă la editura Trei, care iubeşte Bucureştiul - vorba lui Caragiale - cum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea.