Povești din București | RAMPA - teatrul independent care te scoate din zona de confort

 

 

 


În limbajul teatrului, „rampa” este un spațiu aflat înaintea scenei, de acolo se iluminează spațiul scenic.
În București există un teatru independent care și-a jucat spectacolele departe de scena tradițională, în spații alternative, și care dorește să-și scoată spectatorii din zona de confort. Se numește RAMPA și acum își joacă piesele într-un fost service RATB.

Cel mai recent spectacol al lor, „Kremlinul de zahăr”, a primit numai laude. 


Povestiți-ne un pic despre cum ați ajuns să faceți acest proiect.

„Din praf și frig. În anul 3 de facultate a existat un spațiu dezafectat, unde proprietarii ne lăsau să repetăm fără să ceară nimic în schimb. Dacă nu ar fi fost oamenii ăștia, atunci, foarte devreme, care să facă posibilă întâlnirea noastră ca artiști în afara unui cadru instituționalizat, nu la datorie, ci la libertate, în haos, nu am fi ajuns independenți. Eram, deci, la fosta Fabrică Frații Solacolu de la Armenească vreo 16 viitori absolvenți de teatru și adunam, prin luna martie, lemne și cuie din ruinele Hanului Solacolu pentru decor, măturam fabrica, mai repetam. Apoi, Asociația Pro Cassandra s-a oferit să ne dea bani de cuie. Pentru prima dată am avut această problemă: cum se decontează banii? Până atunci banii de ”producție” veneau din banii de sandviș, luam la comun parizer și asta era, nu-ți trebuia CIF. Am jucat „Azilul” la lumină de lanterne și 50 de grade, am primit felicitări, rectorul UNATC ne-a dat o diplomă și ni s-a urcat la cap. Ne-am întors la banii de sandviș și la oameni care fac lucrurile posibile, adică la Mircea Stăiculescu și Mihai Cocea, care ne-au lăsat să lucrăm în subsolul lor de la The Ark. N-am mai făcut un spectacol, am făcut 5. Și am jucat o stagiune, în medie de două ori pe săptămână, o dată cu un singur spectator. Un alt succes major. Din iunie, suntem la Plant Village, împreună cu Cosmin Neagu, omul care face posibil acest spațiu, am făcut „Kremlinul de zahăr”, jucăm, suntem fericiți, e praf și e frig.”

 

Prin ce diferă RAMPA de alte teatre independente din București? 

„Prin anduranță. Poate tocmai acest lucru, nevoia de a ne redefini, de a ne reinventa de fiecare dată, cu fiecare nou spațiu, să ne diferențieze. Mergem în locuri de care, în mod normal, te-ai feri. Spectacolele noastre ajung să fie legate de spațiu, spațiul e viu, devine parte din poveste. Mai mult decât un teatru independent, ne considerăm o companie de teatru independent, adică un grup. Noi nu vrem să mulțumim și să relaxăm. Rampa pune întrebări.”

 

Cât de greu e să faci teatru independent în România? 

„Nu e greu sa faci teatru independent, e aproape imposibil. Dar e și mai greu să nu faci.

Trebuie să alergi după finanțări, să faci proiecte. Nu există o susținere constantă. Să susții teatrul independent înseamnă risc. România are în primul rând problema subvenției. În alte țări, zona independentă e subvenționată de stat, mai puțin producția în sine. La noi, subvenția lipsește. În medie, în teatrele de stat din București biletul, care la casă costă 20 de lei, are în spate o subvenție de 1980 de lei. O altă problemă este cea a spațiilor, sunt multe în București, multe cu potențial de a deveni spații culturale, spații de teatru, dar nu se investește în ele. Sau sunt folosite pentru un eveniment, și gata. Lipsește gândirea pe termen lung și susținerea experimentelor teatrale. Credem că prin experimente teatrul poate evolua, chiar dacă acestea nu au de la început succes. E ca în laborator cu substanțele, nu iese din prima.”

 

Un lucru pe care puțini îl știu despre teatrul independent din București.  

„Uneori se repetă în bucătăria cuiva din distribuție.”

 

Povestiți-ne un pic despre spațiul de la Plant Village și dacă vă doriți ca pe viitor să aveți un spațiu fix în care să jucați.

„Plant Village este un fost service RATB pe patru nivele, traversate de o rampă auto, pe Titulescu 177, colț cu Griviței. E mare și are pereții plini de graffiti. Este proiectul lui Cosmin Neagu, care, în ultimul an, și-a dedicat toată energia transformării lui într-un hub cultural în care bucureștenii să se bucure de teatru, expoziții, concerte și party-uri. Nouă ne-a pus la dispoziție mare parte din spațiu pentru teatru, ne-a dat cartela de intrare în clădire și am stat acolo toată vara să repetăm. Așa a fost posibil „Kremlinul”. E un spațiu care ne inspiră și motivează, cu mult potențial pentru experimente teatrale și merită susținut. 

 

Povestiți-ne despre „Kremlinul de zahăr”.

„„Kremlinul” a reunit trupa după o pauză de un an și a adus în trupă oameni noi. Este primul spectacol RAMPA care are cronici după fiecare reprezentație. Și, totodată, primul la care a trebuit să spunem că nu mai avem locuri. A fost un public foarte divers, oameni din cartier care au văzut flyerele noastre, oameni de teatru, de film, scriitori de toate vârstele, care au mai fost la spectacole RAMPA sau care au aflat de noi de pe Instagram, Facebook sau recomandări, fani ai lui Sorokin, curioși să vadă spațiul, spectatori întâmplători.” 

 

Ce planuri de viitor aveți, ce mai pregătiți?

„Planuri mari! Bine ați venit la RAMPA! Vrem să facem primul teatru de cartier. Pentru început, lucrăm să aducem cât mai curând, la Plant Village, pe lângă „Kremlinul de zahăr” spectacolele noastre din ultimii ani: „Julie”, „Expoziția”, „Staipelochian” și „O noapte furtunoasă”. Jucăm pentru oamenii din zona 1 Mai, intrarea e liberă, avem vin și ceai, stăm la discuții. Construim un teatru al comunității, așa că, dacă aveți un scaun în plus e binevenit, dacă sunteți antreprenor din zonă și faceți eclere sau cafea, veniți să le încercăm la teatru. Ideea e că o comunitate de artiști, împreună cu comunitatea din cartier, să construiască o scenă alternativă la teatrele din centru, într-un loc cu potențial ignorat, să o luăm de la zero și să facem posibil un loc care să ne reprezinte.” 

Material realizat de Gruia Dragomir, redactor Zile și Nopți