EAT&DRINK | Farmecul discret al Camembert-ului

 

 

 

Delicatesa pe care v-o propun astăzi este un preparat al bucătăriei internaționale, cu un discret „touch” românesc care îi sporește atractivitatea în ochii celor care îl comandă la exclusivistul restaurant Gramont – cuisine & wine, din incinta palatului meu favorit din București, Suter Palace, Boutique Hotel de 5 stele.

Image result for suter Palace, Boutique Hotel

Am savurat produsul pe care vi-l recomand, m-am interesat și cum a fost preparat, dar și de proveniența ingredientelor, iar concluzia, dacă-mi îngăduiți să fiu exigent, e că am mâncat ceva bun, ușor, sățios, pe gustul meu de băiat veșnic curios să guste ceva rafinat, camuflat într-un food critic - scuze că sună așa de pompos, însă e una dintre vechile mele îndeletniciri.

O să întrebați ce mare brânză poate fi și Camembertul ăsta gătit?

Image result for Camembert

Dacă permiteți, brânza asta franțuzească, albă, moale și cu crustă de mucegai, având formă rotundă, preparată din lapte de vacă, e o delicatesă și dacă se servește simplu. Până și slăbătura de Gwyneth Paltrow, îndeobște foarte atentă să-și mențină silueta, nu se dă în lături de la niște camembert cu o baghetă. Preparat însă, camembert-ul devine un produs special, practic, un derivat pe care îți vei dori să-l descoperi.

Image result for Camembert pane

Ca să nu vă mai fierb, ceea ce am mâncat se numește Brânză Camembert din Harghita. E prăjită în pesmet, are o tușă fină de scorțișoară și se montează în farfurie împreună cu piure de pere, verdețuri și pudră de sfeclă roșie. Farmecul discret al Camembert-ului pe care l-am mâncat cu plăcere nedisimulată la Gramont - retaurantul omagiază numele vicontelui de Gramont, francezul care a fost aghiotant domnesc la București și a dat numele unui cartier vechi, care azi renaște - stă, vă spuneam, în detaliul românesc.

Acesta e, pur și simplu, locul de origine al brânzei Camembert folosită aici: nu vine din satul francez omonim care se găsește în Normandia, ci din secuime, adică din Harghita. De acolo, se face comandă specială și, o dată la trei săptămâni, se solicită anumite cantități. Ajunsă împachetată în bucătăria din Palatul Suter, brânza e porționată, dată prin făină și prăjită (precum știți, secretul unui preparat nu ține doar de ingrediente, ci și de modul în care a fost gătit, la ce temperatură etc). Brânza se servește alături de piureul de pere. În prealabil, acestea au fost atent selectate, s-a făcut siropul din apă cu zahăr și cuișoare, iar fructele au fost date la fiert, apoi blendate. Lângă piureu se mai găsește, pentru echilibrarea gustului, o pudră de sfeclă roșie și o salată cu un dressing aceto-balsamic.

Image result for Chef Henrik Sebok

Am a vă mai spune că acest preparat a fost gândit de Chef Henrik Sebok, canadianul de origine maghiară care s-a specializat deja de decenii bune în gastronomia românească și pe care îl consider unul dintre demni discipoli ai regretatului Radu Anton Roman.

Sigur că merge să faceți acasă acest preparat, dar fără ambianța selectă a locului pomenit, nu are cum să fie la fel!

Articol realizat de Horia Ghibuțiu, redactor Zile și Nopți București