#brașovoffline| Ce a vrut să spună autorul, DE FAPT?

Deadline pentru materialul ăsta era 15 ianuarie, practic Campionatul Național de Eminescu, faza pe nație. Nu știu cum se mai predă acum în școli, dar generația mea de elevi nouăzeciști (și nu numai ea) a fost terorizată de literatura predată cu pâlnia. Cei mai norocoși au avut profesori cu care se putea sta și de vorbă, omenește. Restul, dactilografe pentru... ăăă... pedagogi care insistau să-i iubești cu forța pe bieții autori, fără să-și dea seama ce imensă defavoare le fac. Așa a ajuns pentru mulți poezia o traumă care produce repulsie mecanică. Mecanică, exact ca modul de predare. Un pic ironic, nu?


Mulți ani mai târziu m-am împiedicat de un volum de Eminescu în biblioteca maică-mii. „Hm, ia să vedem...” Și atunci m-a lovit cât de mișto e Eminescu DE FAPT! M-am trezit citind Eminescu în autobuz, la poștă și în telecabină, la schi; unii crezând că vreau să fac pe interesantul, firește. Dar cel mai bine mi-aduc aminte cum i-am citit din Eminescu soră-mii, plecată de mică din țară, și cum mi-a împrumutat ea discret volumul pe termen nelimitat. ;)


Uitați de duda cu „poet național” și dați-i o șansă, post-traumatic, sărmanului Mihai! E bun, e fain, e necesar. În rest, fix cum decretă fostul coleg de generală George Roșu: „Spuneți NU poeziei cu pâlnia!”


Găsiți aplicația „Mihai Eminescu, întreaga operă” în App Store pentru iOS și Android.


P.S.: Chiar așa, mai există odioasele cărți de comentarii?


 


Maximilian Radu Munteanu