POP-UP STORIES | HARLEY QUINN - Cea mai bună dintre alea rele

Dacă tot celebrăm luna aceasta Ziua Îndrăgostiţilor şi profitând de faptul că în cinematografe are premiera Birds of Prey: And the Fantabulous Emancipation of One Harley Quinn, să ne concentrăm niţel asupra extraordinarei fictografii a antieroinei odinioară amorezate lulea, creată ca personaj secundar în 1992 de Bruce Timm şi Paul Dini pentru serialul de desene animate Batman: The Animated Series - considerat de IGN cea mai bună adaptare a unui personaj de comics din toate timpurile -, care însă avea să ajungă în paginile tipărite de DC Comics, The Batman Adventures, abia după un an.

Originea lui Harley Quinn este relevată în 1994 în The Batman Adventures: Mad Love, când facem cunoştinţă cu psiholoaga Harleen Frances Quinzel de la Arkham Asylum din Gotham, fascinată într-atât de pacientul The Joker încât se oferă voluntar ca să-l trateze şi sfârşeşte prin a se îndrăgosti nebuneşte de acesta. Într-atât de nebuneşte încât Dr. Quinzel acceptă să fie ignorată, batjocorită, rănită şi aproape ucisă de ‘villain’-ul cu părul verde, convinsă fiind că el nutreşte aceleaşi sentimente pentru ea... ea care şi-a abandonat meseria, l-a ajutat să evadeze (de mai multe ori), a îmbrăcat un costum de bufon şi îl însoţeşte ascultătoare peste tot.
Nici asta nu-i destul: n-are vreo ezitare să plonjeze într-o cuvă plina de chimicale toxice pentru a-şi exprima devotamentul şi să se transforme într-o psihopată care se zbânţuie prin oras omorând cu voioşie oameni doar de dragul de a alimenta haosul.

Vedeţi ce poate face dragostea din om? Îl metamorfozează într-un maniac precum Harley Quinn, o antieroină răutăcioasă, imprevizibilă şi cinică, lipsită de orice superputere, care nu reuşeşte însă... să ne fie antipatică. Ba dimpotrivă... şi e greu să ne dăm seama de ce. Altfel, invers, lucrurile stau mult mai clar: “You don’t like me? Fine. Don’t waste my time then.”. 

În fapt, odată cu Suicide Squad, Harley Quinn - prin Margot Robbie - a început să fie considerată de cei mai mulţi ca singura candidată valabilă la coroana de regină a personajelor feminine negative din comics-uri ajunse pe ecrane, deţinută încă, pentru moment, de Catwoman datorită calităţilor feline ale lui Michelle Pfeiffer (uităm de bietele Halle Berry şi Anne Hathaway), precum şi a vechimii personajului în câmpul muncii, pisicoasa aliată a lui Penguin din Batman Returns al lui Tim Burton fiind născută în... 1940 (în Batman #1). Rezultatul unui eventual ‘catfight’ este incert pentru că ambele s-au distanţat între timp de cei după care suspinau pe vremuri, The Joker şi respectiv Batman, odată ce au realizat că cei doi “se completează” (după cum ne-a spus Heath Ledger în The Dark Knight), iar ‘normalele’ Harleen Quinzel şi Selina Kyle aparţin de acum defunctului secol 20. “People like us, we don’t get normal!” (Harley Quinn în Suicide Squad). Lipsite de şanse, chibiţează din public Mystique, albastră de invidie, cyberluptătoarea Nebula, progenitura lui Thanos, şi Hela, Zeita Morţii, sora lui Thor şi Loki, aşteptând toate să vadă rezultatul înfruntării. Scăpată de sub influenţa lui The Joker care aspiră la Oscar renăscut ca Phoenix (atenţie însă, Jared Leto n-a abandonat), Harley Quinn are faţă de Catwoman un avantaj cert, cel de a-şi continua parcursul cinematografic cu Birds of Prey: And the Fantabulous... şi în 2021 cu sequel-ul la The Suicide Squad, întrucât s-a emancipat acum şi a evoluat din poziţia de sidekick al unui bărbat dominator în cea de lider al unei găşti de tinere vigilante, pregătite să-l bumbăcească pe sadicul şi narcisistul Black Mask.
Nu că ea ar fi avut vreodată treabă cu Birds of Prey în comics-uri, cel puţin până anul trecut, fiindcă şefa trupei din care fac parte Huntress şi Black Canary era Barbara, fata lui James Gordon şi fosta Batgirl.

Adevărul e că viaţa lui Harley Quinn este mult mai complicată în benzile desenate decât în filmul care, în opoziţie cu The Joker, nu se ia aproape deloc în serios şi unde şuviţele ei multicolore, ireverenţa şi apetitul pentru violenţa extremă distrag foarte uşor atenţia. 

Diferenţa este poate cel mai vizibilă în... muzica ce se presupune că o caracterizează pe Harley Quinn.

Dacă OST-ul filmului conţine piese ultramoderne şi ritmate, cu titluri sugestive, interpretate exclusiv de reprezentante ale sexului feminin, de la Doja Cat (Boss Bitch), Black Canary (It’s a Man’s Man’s Man’s World) sau Lauren Jauregui (Invisible Chains) până la Charlotte Lawrence (Joke’s On You), Megan Thee Stallion & Normani (Diamonds) şi Maisie Peters (Smile), playlist-ul asociat de către DC Entertainment cu Harleen #3, finalul formidabilei serii limitate de comics-uri semnate de artistul croat Stjepan Šejić (Aphrodite IX, Witchblade), publicat cu doar câteva săptămâni în urmă sub egida DC Black Label, conţine hit-uri ce acoperă temporal o perioadă mult mai lungă de timp, începând cu anii ’80 (Joan Jett, Eurythmics, The Police, Pixies, Sophie B. Hawkins, Nirvana, Lady Gaga, Florence + the Machine, etc), datorită faptului că Šejić propune nuanţarea premisei originilor lui Harley Quinn iar încărcătura psihologică a relaţiei emoţionale dintre Dr. Quinzel şi The Joker este analizată pe un palier mult mai adult, dând poveştii reale conotaţii tragice.

Comics semnat de Stjepan Šejić 

Vă puteţi imagina ‘disecţia’ doar punând alături câteva dintre piese într-o altă ordine decât cea sugerată de producători: Hungry Eyes - Sweet Dreams - Damn I Wish I Was Your Lover - I Hate Myself for Loving YouBad Romance - Toxic - Pain - I Miss the Misery - What’s Love Got to Do with it - Rebel Rebel. Involuntar, David Bowie este cel care trage concluzia în ce priveşte popularitatea printre consumatorii de Pop culture a lui Harley Quinn, personaj ce are în cinematografie, în opinia mea, un singur echivalent, pe... Mallory Knox (Juliette Lewis) din Natural Born Killers al lui Oliver Stone. Dar asta e o altă poveste. “Rebel rebel, you’ve torn your dress / Rebel rebel, your face is a mess / Rebel rebel, how could they know? / Hot tramp, I love you so!”.

Material semnat de Ioan Big, publisher Zile și Nopți