#bucharestoffline | Strada George Enescu, 3 Sâmbătă, ora 15.17

Stau la o cozerie cu un bun amic în după amiaza caldă de primăvară îngăduitoare la o masă din fața pub-ului Primus. Pe trotuarul unde pălăvrăgim noi se perindă bucureșteni îmbrăcați de promenadă  și turiști cu geci ușoare și ghete sport, ducând în spate rucsacuri.

La vreo doi metri de noi , la o altă masă, stă un bătrânel cu barba lungă, îmbrăcat într-un palton gri larg și gros, în ciuda vremii de afară. Stă singur și bea la intervale rare câteo gură din halba mică de bere așezată în față. Îmi atrage atenția fiindcă, de câte ori pe lângă masa lui trece vreun pieton mai bine îmbrăcat, bătrânelul zâmbește și pronunță, mai tare sau mai încet, un cuvânt. Un singur cuvânt.

Când deslușesc în sfârșit cuvântul încep să râd și eu încetișor.

  • Râd de ce zice domnul de la masa din spatele tău când vede vreun trecător îmbrăcat mai excentric, îi explic nedumeritului meu amic.
  • Ce zice?
  • Un singur cuvânt: cioflingar.
  • Ciofli…, ezită amicul meu care, după ce a trăit prima jumătate a vieții în Franța, încă mai descoperă lexicul surpinzător al limbii române.
  • Cioflingar. Așa îmi zicea și mie bunicul din partea mamei când mă duceam în vizită la el, la țară.
  • Ça veut dire quoi?
  • Nu știu cum să-ți explic. E un regionalism. Primul sens e cel de secătură, vagabond. Al doilea sens e cel în care-l folosea și bunică-miu. Și domnul din spatele tău. Așa li se spunea ironic țăranilor care se îmbracău cu haine sărăcăcioase de orășeni doar ca să pară țărani… bogați.
  • A, ce cuvânt merveilleux, râde amicul meu.

#bucharestoffline cu George Mihalcea, un bucureştean devenit dintr-un ploieştean, jurnalist de radio de 17 ani, cu 15 ani de Radio Guerrilla, convertit recent la Smart Radio, jurnalist de film la cinemap.ro, autor de proză scurtă la editura Trei, care iubeşte Bucureştiul - vorba lui Caragiale - cum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea.